Fericiţi părinţii care nu se confruntă cu probleme legate de temele pentru acasă ale copilului! Odată cu începerea şcolii, aceasta este deseori o dificultate – pentru copil şi pentru părinte. O primă idee importantă: în primul rând nu contează a cui e vina, contează motivele pentru care există problemele şi ce se poate face. O a doua idee importantă: deşi este tentant să concluzionezi simplu că cel mic este leneş, nu lenea este de obicei motivul pentru problemele cu temele ce i se dau la şcoală.
Ce probleme poate avea copilul cu temele pentru acasă?
Teme prea dificile. Cu fiecare clasă, temele par să fie din ce în ce mai complexe, până ce se ajunge la situaţia ca nici măcar părintele să nu ştie cum să-şi ajute copilul. Se spune că standardele în învăţământ au scăzut şi totuşi micii elevi au uneori de îndeplinit sarcini şcolare foarte dificile pentru vârsta lor. Şi ce poate face părintele când nici măcar el nu ştie cum să îl ajute? Câteodată ai putea jura că profesorul cere intenţionat teme mult prea complexe, pe care doar un adult le poate face sau pe care copilul le-ar face doar după ore de pregătire suplimentară!
Câţi părinţi nu au fost nevoiţi să facă în locul celui mic temele pentru acasă deoarece erau pur şi simplu prea grele? Însă astfel nu se ajunge nicăieri – doar la pierderea timpului. Un părinte nu trebuie să concluzioneze că cel mic este leneş, că nu a fost atent, că nu vrea să îşi facă treaba sau că este incapabil. De multe ori, sarcina este inadecvată vârstei sale. De aceea, conversaţii cu ceilalţi părinţi şi apoi cu profesorul sunt utile (poate că profilul la care este înscris copilul este inadecvat sau poate că profesorul este prea exigent!).
În orice caz, nu vă grăbiţi să spuneţi că cel mic este leneş, căci de multe ori el nici nu ştie ce trebuie să facă, ce i se cere într-o sarcină. Degeaba întreabă un profesor exigent „ai înţeles?”, cel mic va da pierdut din cap şi acasă nu va şti ce să facă!
Prea multe teme pentru acasă! Ca părinţi, poate că rămâneţi uimiţi de cantitatea de teme pe care o are zilnic copilul de făcut. La fiecare materie şcolară el are un număr de sarcini şi până şi adultului i se par prea multe deodată. Temele pentru acasă sunt necesare, însă la şcoală ar trebui să aibă loc o mare parte din procesul de învăţare şi nu acasă. Când copilul are mai mult de o oră-două zilnic de muncit pentru şcoală, când nu îi mai rămâne timp pentru odihnă, pentru joacă (este, totuşi, un copil) atunci profesorii cer prea multe (profesorii pot să nu ţină cont de cerinţele celorlalte cadre didactice).
Temele pentru acasă sunt prea plictisitoare! Da, s-a menţionat că deseori sarcinile şcolare pentru acasă pot fi prea dificile; alteori însă ele sunt monotone, repetitive şi deci plictisitoare! Cum să nu dorească un copil să scape de teme, să le evite atunci când i se cer sarcini inutile, precum a copia dintr-o carte în caiet un text sau a rezolva 30 de probleme similare? Din nou, doar o discuţie cu toţi părinţii şi profesorii poate fi utilă, deoarece temele repetitive şi monotone taie orice voinţă de a lucra la ele.
Copilul nu este deloc motivat să lucreze serios la temele pentru acasă. Există şi aşa ceva ca părinţii prea indiferenţi, care nu se implică mai deloc în educaţia copilului lor şi astfel nu îi oferă vreun stimulent pentru realizările sale şcolare (de genul „am luat un 10!”; răspuns: „asta-i uşor, să vezi când o să trebuiască să munceşti la ce te ajută zecele tău!”). Un copil mic are nevoie de implicarea părinţilor, de sprijin şi mai ales de puţină încurajare şi laudă – acestea sunt cele mai bune stimulente. Totuşi, se poate întâmpla exact invers – părinţii ce se axează mult prea mult pe fiecare notă luată de copil; în această situaţie, un copil căruia îi este frică că nu va face destul de bine va încerca să evite complet să îşi facă treaba.
Nu există mediul potrivit pentru munca la sarcinile şcolare. Copilul aflat în ciclul primar de învăţământ îşi va face temele cel mai bine dacă are un loc al său într-o cameră alături de părinte; astfel, el nu se va simţi nici singur, va putea cere ajutor şi nu va distras de la treaba sa. Copilul mai mare are mai degrabă nevoie de o cameră a sa, unde să lucreze. Câteodată, nu există un mediu adecvat, este prea mult zgomot, prea multă agitaţie, prea multe lucruri care îl distrag de la ceea ce are de făcut.
Copilul nu ştie să îşi organizeze munca. Fără ajutor din partea părinţilor, un copil nu va şti cum să-şi organizeze timpul util; el poate crede că o sarcină îi va lua mai puţin timp decât în realitate; de asemenea, este tentat să lase pentru ultima sută de metri toată munca pe care o are, fiind apoi copleşit de aceasta. De aceea a crea împreună cu copilul un program zilnic de muncă, a instaura o rutină este cât se poate de important.
Temele pentru acasă sunt făcute de către părinţi! Şi aceasta este o problemă legată de sarcinile şcolare. Fie pentru că acestea sunt dificile, fie pentru că părintele este înduioşat, fie pentru că părintele vrea ca cel mic să fie cel mai bun din clasă, el poate face toată munca în locul copilului. Însă ce învaţă copilul în acest fel? Nimic, în afară de cât de uşor este să trişezi şi să-i laşi pe alţii să munceasă în locul tău… Este în regulă ca un copil să ceară ajutorul părintelui, mai ales în primele clase şi este normal ca părintele să ajute şi sprijine. Însă mare atenţie la diferenţa dintre a ajuta, a explica şi a face toată munca în locul său.
Concluzie: teme dificile sau numeroase nu garantează că copilul va învăţa mai bine! Dimpotrivă, garantează că va prinde repulsie faţă de şcoală şi că va învăţa să evite pe cât posibil munca. Aşadar, să nu suprasolicităm copiii şi dacă se pare că şcoala cere prea multe, să intervenim! În plus, să nu tragem concluzia că cel mic este leneş – câteodată există cu totul alţi factori care nasc problemele la şcoală.
