Visul oricărui părinte este să-și crească copiii cât mai bine, ca aceștia să fie fericiți, sănătoși și să ajungă oameni de succes. Din păcate, asta nu este chiar simplu, iar aici nu ne referim doar la capacitatea părinților de a le furniza copiilor necesitățile de bază, cum ar fi hrana sau condițiile bune de viață.
Uneori ceea ce cred părinții că este corect, poate reprezenta un mod incorect de educație. Este vorba despre atitudinea și comportamentul părinților, despre modul lor de a fi, în care construiesc stima și încrederea de sine a copiilor, pentru a-i ajuta să aibă succes în vață. Copiii au tendința de a copia comportamentul părinților și de a fi o reflexie a acestora.
Navigare rapidă în articol:
1. Creșterea și comportamentul copiilor
Copiii învață tot ceea ce văd și aud acasă, sunt foarte mult afectați și influențați de comportamentul părinților, iar asta le poate contura atitudinea și stilul lor de a acționa. Ei urmăresc ceea ce fac părinții și le copie felul de a fi, gesturile, acțiunile, modul de a reacționa și de a vorbi, ei chiar încep treptat să fie ca părinții lor.
Psihologii spun despre copii că ar fi o reflexie a părinților, iar părinții sunt oglinda lor. Prin urmare, părinții trebuie să reprezinte cele mai bune oglinzi în care se uită copiii. Ei trebuie să fie vigilenți, să ofere copiilor un mediu sigur, să-și dorească să fie părinți mai buni, astfel încât copiii lor să devină adulți mai buni decât ei.
Psihologii consideră că părinții sunt un exemplu pentru copii. Asta înseamnă faptul că aceștia își imită părinții, observă ceea ce fac și le copie felul lor de a fi. Ei văd reacția părinților și chiar le imită modul de gândire. Tipul de gândire nu se moștenește, dar este ușor de copiat de aceștia din cauza mediului în care trăiesc și sunt educați.
Părinții sunt cel mai bun exemplu pentru copiii lor
Un mod de educație a copiilor este și prin exemplu. Copiii urmăresc comportamentul părinților și îl imită în mod constant, fie că își doresc sau nu asta, atât conștient cât și inconștient.
Prin urmare, ei copiază și acțiunie și sentimentele părinților, chiar și pe cele pe care părinții și-ar dori să le ascundă de ochii celor mici. Nu degeaba se spune că adulții nu trebuie să se certe în fața copiilor. Părinților ar trebui să le fie rușine de reacțiile lor urâte, din fața copiilor. Atunci când sunt furioși, irascibili, nemiloși, fără stăpânire de sine, nu ar trebui să fie în preajma celor mici.
Fără îndoială, părinții sunt în rolul de profesori, care explică copiilor cum ar trebui să se comporte. Ei uită însă că nu contează doar ceea ce îi învață, ci și ceea ce transmit ei în momentele când își revarsă nervii și frustrările acasă.
Este greu ca ei să fie părinți perfecți și asta este de înțeles, însă ar putea fi totuși părinți suficienți de buni, care să aibă un comportament matur și adecvat în preajma copiilor. În concluzie, ei nu au nicio scuză că se comportă inadecvat, iresponsabil și imatur în viața de zi cu zi, iar copiii le observă și le copie felul de a fi.
Bunele maniere și comportamentul bun
Fiecare părinte are o viziune diferită despre bunele maniere, despre regulile unei bune conduite. El are un mod de a-și educa copilul, pe care îl consideră probabil întotdeauna bun, fără a se gândi că ar conta și propriul exemplu și felul lui de a fi.
Copiii se uită la părinții lor, îi observă și dacă aceștia au obiceiul de a se certa, este clar că nu vor învăța de la ei un comportament bun. Copiii au tendința de a copia tipare de la părinți, de a le învăța și de a le aplica și ei mai târziu, poate fără să-și dea seama de asta.
Cum își imită copiii părinții?
Experții spun despre copii că adesea imită părinții, pentru că învață comportamentul acestora. Ei observă tot timpul comportamentul părinților și îl învață fără să-și dea seama. Dacă părinții au mereu o dispoziție negativă, frustrată, pesimistă și copiii tind să fie astfel. Împactul părinților asupra copiilor este mare, deci ei trebuie să fie atenți la educația pe care o oferă acestora.
Mulți părinți probabil nu se gândesc la faptul că ei sunt vinovați de faptul că cei mici au un comportament rău. Ei ar trebui să se uite cu atenție la copii și să observe că aceștia vorbesc ca ei, se comportă ca ei în anumite momente și fac lucruri în același mod.
Copiii învață din imitație, ei copie ceea ce văd și trăiesc. Experiențele pe care le trăiesc în familie și în viața de zi cu zi alături de părinți stau la baza dezvoltării și gândirii lor. Experții spun că fiecare copil are talentul de a capta tot ceea ce îl înconjoară și de a stoca informațiile în memoria sa, iar mai târziu, în anumite momente el va utiliza aceste informații.
Cu alte cuvinte, părinții trebuie să înțeleagă că sunt un exemplu pentru copiii lor. Formarea și educarea copiilor se face verbal, dar și prin comportament. Copiii învață și din ceea ce văd și prin modul în care trăiesc, alături de părinți.
Un copil care trăiește într-un mediu în care părinții nu i-au oferit siguranță emoțională, unde aceștia s-au certat și agresat în mod constant, zi de zi, va avea șanse mari să devină un adolescent și apoi un adult care țipă, care are un limbaj agresiv și chiar un comportament în acest fel.
2. Utilizarea Internetului de către copii
Copiii din ziua de azi sunt influențați și de informațiile de pe Internet, de pe Facebook, YouTube, etc. Ei reprezintă generația conectată, pentru că petrec foarte multe ore pe tablete, smartphoane, laptopuri și așa mai departe.
Din păcate, prin jocuri video, sau ceea ce văd pe Internet, ei primesc multe informații despre alcool, violență, vulgaritate și asta îi maturizează prea repede și îi fac să copie tipare neadecvate, dobândind coportamente riscante. În multe familii, părintele își pierde din capacitatea de a-l educa, nu mai este ascultat și trece cumva pe un rol secundar, mai ales când copiii sunt mai mari, la vârsta adolescenței.
