Din nefericire, este adesea mult mai uşor să distrugem ceva decât să clădim, lucru cât se poate de valabil şi în cazul relaţiilor de cuplu. Se întâmplă ca o relaţie să se termine lăsându-te să te întrebi: „ce s-a întâmplat, ce nu a mers, cu ce am greşit?”.
Nu este simplu să menţii în timp relaţia, care trebuie protejată, întreţinută. Multe articole şi cărţi se axează pe reţeta fericirii în cuplu, pe ingredientele necesare ca doi parteneri să rămână împreună. De data aceasta însă, să discutăm despre cum putem strica totul, despre reţeta care va duce inevitabil la dezastru, la sfârşit.
Ce „ingrediente” nu trebuie să existe în „ciorbă”, care este reţeta ce va distruge o relaţie?
Lipsa de respect – iubire, bibelou de porţelan, care se sparge în mii de cioburi greu de lipit dacă cei doi parteneri nu se respectă. De la modul în care îşi vorbesc la cel în care se poartă unul cu celălalt. Din păcate, adesea suntem nepoliticoşi şi chiar jignitori exact cu persoanele dragi: mai degrabă suntem amabili cu un străin decât cu iubitul sau iubita!
Şi chiar atunci când unul dintre ei afişează o politeţe ireproşabilă, însă adoptă acel aer de superioritate, ca şi cum el ştie tot mai bine sau ce face el e mai important, tot lipsă de respect se numeşte. A respecta o persoană implică şi atitudinea amabilă şi curtenitoare, dar şi să respecţi ceea ce este şi ceea ce face aceasta.
Dezinteres şi lipsa de apreciere – cum poţi aştepta ca o relaţie să meargă bine dacă nu arăţi interes faţă de partenerul tău, fie că e vorba de ideile sale, de pasiunile sale ori de cariera sa? Mai mult, unele persoane nu arată interes pentru activităţile de cuplu, nu dedică timp cu adevărat pentru a fi împreună cu persoana dragă. Nu este de ajuns să spuneţi că sunteţi împreună: trebuie chiar să fiţi astfel!
Când unul dintre parteneri e mai interesat de hobby-urile lui şi de timpul cu amicii decât de relaţia sa, aceasta nu duce decât la destrămarea acesteia. A-ţi aprecia partenerul înseamnă a dori să stai cu acesta, să îţi dedici din timpul tău şi să fii interesat de ceea ce face, crede şi spune. Unii sunt axaţi pe ei înşişi, orientând mereu o conversaţie asupra propriei persoane: nu asta înseamnă un cuplu!
Lipsa de sinceritate – câteodată, poţi ajunge să consideri că e mai uşor să spui o minciună sau să omiţi adevărul, „pentru binele celuilalt”. Dar ce este o relaţie intimă fără sinceritate între cei doi? Este nevoie să te arăţi aşa cum eşti, să spui ceea ce gândeşti şi să rosteşti adevărul chiar când e mai dificil.
Deoarece a fi prins cu o minciună, chiar dacă ţie ţi se pare inofensivă, duce la dispariţia încrederii. Partenerul tău se va gândi că, dacă ai reuşit să minţi o dată, de ce nu ai minţi mereu? Fără încredere, apar suspiciuni, îndoieli, pe scurt, întreaga relaţie o ia pe un drum periculos.
Exprimarea inadecvată sau inexistentă a afecţiunii – iubirea trebuie să fie exprimată. Niciodată nu e bine să faci greşeala de a presupune că celălalt ştie ceea ce simţi şi cum simţi. Persoana cu care eşti are nevoie să audă şi să vadă că o iubeşti. Chiar dacă eşti tipul de om mai retras, introvertit, care nu îşi exprimă cu uşurinţă emoţiile, relaţia cere un minim de efort. Ce e până la urmă iubirea dacă ea nu este exprimată?
Mai mult, fiecare om îşi exprimă în mod diferit afecţiunea: unii folosesc cuvinte de dragoste; alţii prin gesturi intime şi apropiere fizică; alţii prin mici favoruri (a pregăti partenerului micul dejun la pat, a îndeplini sarcinile sale casnice când este obosit, a ajuta la un proiect etc.); şi nu în ultimul rând, unii se exprimă prin daruri, de la mici cadouri simbolice la cadouri scumpe.
Este foarte important să ştii care este modalitatea ta principală prin care îţi exprimi afecţiunea, dar şi să afli care este cea a partenerului de cuplu. De ce are nevoie acesta de la tine? De exemplu, dacă tu îi spui zi de zi cât de mult îl sau o iubeşti, dar el sau ea are nevoie mai degrabă de gesturi tandre sau de acţiuni care să îi arate iubirea ta, nu este ciudat ca el sau ea să ajungă la concluzia că de fapt nu simţi iubire! Pare greu de înţeles, dar trebuie să fiţi pe aceeaşi lungime de undă şi să ştiţi ce are fiecare nevoie de la celălalt…
Lipsa angajamentului, a implicării – vă respectaţi, vă apreciaţi, vă iubiţi: e perfect. Dar…fără ca ambii să vă implicaţi, să vă luaţi un angajament unul faţă de celălalt, relaţia nu va rezista în timp. Unora le este frică de implicarea „serioasă”, preferă să trăiască zi după zi fără a face prea multe planuri de viitor. Este o problemă des întâlnită: unul din cei doi parteneri se fereşte de stabilirea unui viitor împreună, amânând la nesfârşit următorul pas în evoluţia relaţiei (mutat împrenă, logodnă etc.). Fără a evolua, fără a creşte, relaţia se împotmoleşte şi într-un final cedează…
