Deja copiii au găsit în ghetuţele lor bunătăţi dulci sau…nuieluşe! Ziua Sfântului Nicolae din data de 6 decembrie reprezintă începutul sezonului rece şi al frumoaselor sărbători de iarnă. Toţi copiii se bucură de această primă zi festivă, pregătindu-şi cu grijă ghetuţele pentru a primi un dar sau o mică avertizare, în caz că nu au fost cuminţi…
Sărbătoarea Sfântului Nicolae, ca atâtea altele, a devenit desacralizată, comercializată. Sigur, nu este nimic rău să oferim copiilor noştri bucuria darurilor, însă de ce să nu ne amintim şi de semnificaţia şi originea acestei zile? Când copiii curioşi ne întreabă cine este Moş Nicolae şi de unde vine el, putem sta cu toţii jos şi povesti despre acest personaj miraculos.
Povestea Sfântului Nicolae:
Încă de la naştere, a fost clar că destinul lui Nicolae va fi unic. Se povesteşte că însăşi naşterea sa a fost un miracol, deoarece mama sa nu putea avea copii. De la început, micuţul şi-a uimit părinţii, stând în picioare fără greutate şi chiar ţinând post în zilele de miercuri şi de vineri, deşi era un bebeluş (se spune că în aceste zile nu sugea de la sânul mamei decât după apus).
Părinţii săi l-au încurajat spre o viaţă de credinţă, astfel că Nicolae a studiat cu dăruire Scripturile. Unchiul său fiind episcop, i-a intuit harul şi astfel Nicolae este hirotonisit încă de tânăr. Nicolae provenea dintr-o familie bogată şi totuşi nu a fost vreodată tentat de bogăţiile materiale; moştenind la moartea părinţilor o mare avere, el se decide să o împartă celor săraci, care aveau cu adevărat nevoie de aceasta. Pentru el, bogăţia nu consta în bani şi lucruri, ci în sufletul bun şi credinţa sa.
Viaţa lui Nicolae este plină de miracole. Se spune că a liniştit o furtună doar prin rugăciuni în timpul unei călătorii pe mare spre Ţara Sfântă. Ba chiar a adus la viaţă unul dintre marinari, care căzuse şi îşi frânsese gâtul.
Bunătatea sa fără margini şi credinţa sa adevărată l-au ferit de pericole şi l-au ajutat să înfăptuiască bine celor din preajma sa, chiar şi atunci când aceştia nu o meritau. Nicolae va ajunge arhiepiscop în Mira. Oricât a fost pusă credinţa sa la încercare, el a rămas întotdeauna un om bun şi credincios. Nicolae a devenit şi martir, fiind închis, chinuit şi supus la munci grele. Împăratul Constantin va elibera creştinii şi Nicolae va fi din nou arhiepiscop.
Nicolae ajunge să fie cunoscut drept Moş Nicolae, după ce ajută familia unui bătrân sărac. Acest bătrân avea trei fiice, dar nu le putea mărita şi nici îngriji, pentru că erau aşa săraci. Aflând, Nicolae a simţit că trebuie să îi ajute. Astfel că într-o seară târzie de 5 spre 6 decembrie, intră pe furiş şi lasă o pungă de monezi la uşă. Bătrânul, găsind darul a doua zi dimineaţă, a fost uluit şi recunoscător acestui miracol. Aşa, fata cea mai mare a reuşit să îşi găsească un soţ.
Anul următor, în noaptea de 5 decembrie, miracolul s-a repetat şi a doua fiică se va mărita la scurtă vreme. În treilea an, bătrânul pândeşte la fereastră curios să afle cine era sufletul bun care îi ajuta atât. Îl vede pe Nicolae aruncând pe hornul casei punga de bani, care ajunge în şoseta ce fusese pusă la uscat în apropiere de şemineu. Şi aşa se răspândeşte legenda celui mai darnic om, Moş Nicolae.
A fost canonizat şi moaştele lui păstrate în Mira sunt mutate în anul 1087 la Bari. Sfântul Nicolae este sărbătorit în multe părţi din lume pe 6 decembrie, fiind protector al marinarilor, al soldaţilor, al avocaţilor, dar şi al săracilor şi al neajutoraţilor, al copiilor (după unele tradiţii, şi protector al hoţilor).
El este în tradiţiile româneşti al doilea sfânt creat de Dumnezeu şi stă la dreapta sa în ceruri. Sfântul cu o barbă mare şi albă, aducând zăpada doar dacă îşi scutură barba. În noaptea de 5 spre 6 decembrie recompensează copiii cuminţi cu dulciuri şi cu nuieluşe colorate (tradiţional, crenguţe de alun ce simbolizează viaţa şi puritatea), însă îi pedepseşte pe copiii ce au fost răi cu o nuia, în semn de avertisment.
