E. Coli (sau Escherichia Coli) face parte din familia Enterobacteriaceae și este o enterobacterie. Apare cam peste tot în natură, pe pământ, în aer și în apă. Bacilul Coli are lungimea de 2-3 microni și grosimea de 0,5 microni. Este aerob, nu formează spori și în caz de infecție, boala poate fi depistată mai ales prin analize de sânge. Acești bacili sunt sensibili la sulfamide, streptomicină, formol, fenol, cloramină, cloramfenicol și mor la temperatura de 60 de grade Celsius, în timp de 40-60 de minute.
La animale de companie – câini și pisici – bacteria se află în intestin, încă de la naștere. În multe cazuri prezența ei este benignă, insă poate provoca și boala denumită colibaciloză. La naștere, pisoiul va fi hrănit cu laptele femelei – numit colostru – care este bogat în anticorpi și îl protejează de boli, îi consolidează sistemul imunitar al organismului. Dacă nu beneficiază de această hrană în primele săptămâni de viață, pisoiul va fi vulnerabil la numeroase infecții, printre care face parte și infecția cu E. Coli.
La om tulpinile de E. Coli pot declanșa boli ale aparatului genitourinar, meningite, endocardite, septicemii, infecții intestinale, deci multe afecțiuni locale sau generale în organism. Germenii pot fi identificați în produsele patologice – în urină, materii fecale și sânge – prin examene de laborator.
Mare atenție cu animalele de companie care au astfel de infecții deoarece, sursa de infecție pentru om este reprezentată chiar de ele și în general de diferiți purtătorii de bacili patogeni (alte animale sau alți oameni bolnavi), iar intrarea în organismul uman al germenilor se face pe cale digestivă.
Boala provocată de E. Coli la animale se numește colibaciloză și dă următoarele simptome: lipsa poftei de mâncare, slăbiciune musculară, depresie, letargie, stări de greață și vărsături, deshidratare, diaree apoasă, creșterea ritmului cardiac, un colorit albăstrui al mucoaselor de la buze, nări, anus, urechi, dar și scăderea temperaturii corpului.
Pentru diagnosticarea infecției cu E. Coli se fac analize de sânge, de fecale sau de urină. Acestea vor putea arăta și alte tipuri de infecții, în cazul în care acestea există. Medicul veterinar va depista agenții infecțioși, astfel va ști ce fel de tratament să aplice animalului bolnav.
În astfel de cazuri, patrupedul trebuie spitalizat, pentru a urma un tratament adecvat. Se va hidrata organismul, se vor administra soluții speciale ce conțin glucoză pentru combaterea stărilor de deshidratare și diaree și în plus va urma un tratament medicamentos pentru combaterea bacilului E. Coli. La pisoii mici o astfel de infecție poate duce rapid la deces deoarece aceștia au sistemul imunitar slab.