Procesul maturizării este destul de dificil dacă ținem cont de problemele de comunicare ce apar între părinți și copii, îndeosebi între părinți și adolescenți. Acest gol de comunicare este oarecum de înțeles deoarece pentru părinți este greu să comunice despre sexualitate cu copiii lor. În general acest subiect nu este ușor de abordat mai ales că la vârsta adolescenței apar discuții dificile și despre alte subiecte. Stânjeneala și jena sunt doar două din obstacolele greu de depășit în astfel de conversații, ele apar și la adolescenți și la părinți, la aceștia din urmă din cauza faptului că au acumulat frustrări de-a lungul vieții, probabil că și ei s-au confruntat cu probleme de acest fel când erau tineri.
Care sunt principalele dificultăți întâmpinate de părinți când au astfel de conversații cu copiii lor?
- Sunt îngrijorați de ceea ce ar putea afla copiii lor de la anturajele din care fac parte, atunci când merg la școală sau în oraș.
- Nu sunt pregătiți pentru astfel de discuții cu copiii lor și nu știu exact cum să înceapă discuția sau ce anume să le spună acestora.
- Sunt momente în care își dau seama că sunt depășiți, mai ales când primesc replici destul de ,,acideˮ de la copiii lor. Este posibil ca părinții să aibă anumite lacune în ceea ce privește bolile cu transmitere sexuală, iar despre acestea ei pot învâța împreună cu copiii lor citind o carte sau o broșură în care scrie despre așa ceva.
- Pot fi uneori chiar șocați de faptul că ei abia au curajul să înceapă discuția, iar copiii știu deja totul și chiar își doresc să încheie discuția și să vorbească despre altceva.
- O parte dintre ei consideră că de această problemă delicată trebuie să se ocupe școala, la ora de educație sexuală, și astfel ,,își iau această grijă de pe capˮ. Ei sunt totuși curioși cu privire la ce teme au fost abordate la școală, la ce probleme au fost discutate, la ce a fost clar sau neclar pentru copil, și astfel ajung să-i pună diverse întrebări și să-l sensibilizeze prin grija și faptul că sunt interesați de tot ceea ce i se întâmplă lui.
- Sunt părinți care se tem că discuțiile de acasă despre sexualitate pot avea un efect negativ pentru copiii lor în sensul că le pot crea senzația de libertate, că au obținut cumva aprobarea că de acum, știind despre ce este vorba, ar putea și experimenta.
La pubertate apar schimbări fizice dar și emoționale. Despre acestea din urmă aș vrea să amintim pentru că sunt foarte importante, ele pot ,,da peste capˮ un adolescent. Faptul că are anumite transformări fizice despre care nu se punea problema până acum, poate crea o timiditate și o stângăcie la un adolescent, ceea ce este de înțeles. Schimbările hormonale produc o serie de sentimente ciudate, chiar neplăcute dacă ne referim și la nervozitate, depresie, nesiguranță în forțele proprii, lipsa de dispoziție. Părinții vor observa astfel de schimbări la copiii lor și vor trebui să-i înțeleagă că este normal să fie uneori irascibili sau să treacă rapid de la o stare de spirit bună la una rea. Lipsa de încredere în sine este și ea normală, adolescenții iși pun întrebări despre propria persoană, sunt nemulțumiți de ei și au dubii cu privire la cum arată. Stările de anxietate și depresie sunt și ele normale, mai ales dacă sunt create de aspectul fizic, de felul cum se dezvoltă corpul lor și de nemulțumirea legată de acesta.
Potrivit pedagogilor și unor studii științifice realizate de cercetători, în acest secol pubertatea a început să se instaleze mai devreme comparativ cu situația de acum 30 de ani, probabil datorită alimentației și serviciilor de sănătate. Se spune despre copiii cu vârsta de 12 ani că sunt destul de maturi, că au un comportament care arată că sunt interesați de activități specifice perioadei adolescenței. Despre fete se știe deja că sunt mai dezvoltate, că au prima menstră chiar înainte de a ajunge la gimnaziu. Ideea este că părinții trebuie să discute cu copiii lor încă de dinainte de gimnaziu despre pubertate și sexualitate, este bine să abordeze cu ei aceste subiecte pentru a-i pregăti, pentru evitarea unor surprize nedorite, spre a nu fi apoi prea târziu. Pentru copii subiectul despre sex este fascinant, ei sunt curioși vizavi de acest lucru și mai ales în ceea ce privește dragostea și relațiile dintre oameni. Ei află despre sex înainte de a discuta cu părinții lor, de la școală, din anturaj, din societate, de la prieteni, din presă sau de la televizor, etc. Foarte important pentru ei este ceea ce le transmit părinții lor prin discuție și anume: faptul că sunt prețuiți și iubiți de aceștia, că sunt încurajați și susținuți chiar și atunci când fac ceva greșit, că nu sunt pedepsiți când fac greșeli (unele chiar destul de mari).
Cum trebuie abordat subiectul despre sexualitate de către părinți? Nu merge în niciun caz să fie o discuție directă spre exemplu: ,,hai să vorbim despre sexˮ. Subiectul se abordează încet, trebuie să apară un moment potrivit – cum este de exemplu o scenă romantică la televizor – ideea este de a nu exagera și de a nu forța nota. Comunicarea este bună dacă și copilul este interesat de discuție, altfel conversația se va face cu dificultate, va interveni jena, timiditatea și stânjeneala. Cel mai bine este ca această discuție să fie abordată când adolescentul are o problemă presantă, legată de o prietenie cu o persoană de sex opus, pe care o simpatizează sau chiar este îndrăgostit de ea. În acest caz el va fi interesat să comunice, să afle informații utile pentru a-și rezolva problema, care îl face supărat și nefericit. De asemenea trebuie stabilite clar niște limite în astfel de conversații despre sexualitate, nu trebuie să se ajungă la abordarea unor subiecte care să-i facă să se simtă prost și pe părinți și pe copil, sau să le creeze o stare neplăcută și dorința de a încheia discuția. Indiferent de stările de ostilitate care apar din partea copilului, părinții trebuie să aibă răbdare cu acesta, să fie înțelegători cu el, cu trebuințele pe care acesta le are, pe care și le maschează cu timiditate, indiferență, respingere și nervozitate. Deși adolescentul poate fi supărat, încruntat și nervos, el îți dorește să discute cu părinții, să afle adevărul despre acest subiect, se bazează pe experința lor, părerea lor contează foarte mult pentru el, în pofida faptului că totuși nu arată acest lucru. Ideea este că el are nevoie de sprijin, iubire și încurajare, de ajutorul și implicarea părinților, ei sunt pentru el cele mai importante persoane și modele din viața sa.
