Istoria modernă a fotbalului începe în Anglia, în anul 1863. În acel an, adepții fotbalului și cei ai rugby-ului se separă. După acest eveniment, în Anglia va fi fondată prima asociație de fotbal. Sportul capătă repede popularitate și, câteva decenii mai târziu, în Marea Britanie sunt deja fondate doisprezece cluburi de fotbal. Așa se înființează prima ligă de fotbal.
Fotbalul nu a fost, însă, jucat pentru prima dată de către englezi. Sportul a apărut cu 2300 de ani în urmă, primele atestări ale jocului provenind dintr-un manual militar chinez din secolele II-III î.Hr. Fotbalul de astăzi nu diferă cu mult de sportul practicat de chinezi cu atâta timp în urmă. La chinezi fotbalul se numea Tsu’Chu. În varianta chineză a sportului, mingea trebuia introdusă de jucători printr-un orificiu de 30-40 de cm făcut într-o plasă prinsă în vârful a două bețe lungi de bambus. Jucătorul care avea mingea era atacat de adversari în timpul încercării și trebuia să o controleze cu orice parte a corpului, mai puțin cu ajutorul mâinilor.
În general, primele echipe de fotbal erau formate numai din atacanți. Atacantul care avea mingea trebuia să dribleze cât mai mult adversarii și să înscrie. Abia mai târziu se dezvoltă strategiile ofensive și defensive care duc la apariția altor poziții pe terenul de fotbal. Regulile devin și ele din ce în ce mai complexe. În anul 1873 se introduce cornerul, în 1875 se standardizează dimensiunile porții, din 1877 se introduc primii arbitri pentru a reglementa jocul.
Un an mai târziu, în ajutorul arbitrilor este introdus fluierul. Abia din 1891 îi va fi permis acestuia să intre și pe teren, inaccesibil până atunci. Tot în 1891 se introduc și loviturile de pedeapsă. În 1893 se introduc primele reguli legate de echipamentul obligatoriu al sportivilor, care trebuie să poarte culorile specifice ale clubului pentru care joacă. La sfârșitul secolului al XIX-lea sunt stabilite și dimensiunile terenului și numărul jucătorilor dintr-o echipă: 11 de fiecare parte, dintre care unul este portarul.
Primul meci internațional de fotbal s-a desfășurat la data de 4 martie a anului 1872, între Anglia și Scoția. 4000 de spectatori s-au adunat să urmărească confruntarea dintre cele două țări, care s-a terminat cu scorul de 0-0.
Federația Internațională de Fotbal Asociație (FIFA) este fondată pe data de 21 mai 1904 la numărul 229, strada Saint-Honoré din Paris. Semnatarele actului de înființare sunt federațiile de fotbal din șapte state europene: Franța, Belgia, Danemarca, Olanda, Spania, Suedia și Elveția. Până în anul 1910, în interiorul federației nu vor exista decât echipe europene. Începând cu anii 1909-1910 li se alătură echipa Africii de Sud, urmată în 1912 de echipa Argentinei și statului Chile și de cea a Statelor Unite ale Americii în 1913. Primul Război Mondial va dezbina federația și va aduce prejudicii dezvoltării sportului.
Îi va reveni sarcina de a-l reorganiza celui de-al treilea președinte al federației, Jules Rimet. Acesta va rămâne în istorie pentru organizarea primei Cupe Mondiale de Fotbal din istorie în anul 1930, în Uruguay. Țara gazdă este aleasă în virtutea faptului că era deja dubla câștigătoare a cupei organizate până atunci în cadrul Jocurilor Olimpice și pentru că, în 1930, se împlineau 100 de ani de când Uruguay-ul își dobândise independența. La competiție vor participa doar patru țări europene din totalul de treisprezece echipe înscrise în competiție.
Alături de Belgia, Franța și Iugoslavia se va afla și reprezentativa României. Regele însuși a ordonat înscrierea echipei noastre în competiție și a garantat sportivilor păstrarea locurilor de muncă până la întoarcerea din Uruguay. Echipa României a reușit să învingă, în primul meci, echipa din Peru cu 3-1, dar nu a reușit să treacă peste țara gazdă, ieșind din competiție în faza grupelor.
România nu a plecat acasă după ieșirea din competiție, fiind nevoită să aștepte celelalte echipe europene (în afară de Iugoslavia, care venise cu un vapor ce transporta corespondența, celelalte echipe europene au venit cu același vapor – Conte Verde). Celelalte nouă echipe participante au fost: Argentina, Chile, Mexic, Brazilia, Bolivia, Uruguay, Peru, Paraguay și SUA. Uruguay a câștigat trofeul într-o finală jucată cu Argentina pe stadionul El Centenario, în fața a 93 000 de spectatori.
După 1930, Cupa Mondială devine tradiție și are, cu fiecare ediție, din ce în ce mai mulți participanți. Ultima Cupă Mondială a avut loc în Brazilia anul trecut, iar următoarea se va desfășura în Rusia în 2018.
De fotbal și de cea mai mare competiție a sa se leagă nenumărate statistici spectaculoase: Brazilia este țara cu cele mai multe trofee: 5. După ce a câștigat turneul de 3 ori, brazilienii aveau dreptul să păstreze trofeul, dar acesta a fost furat în 1983 pentru a nu mai fi găsit vreodată. Trofeul mai fusese furat și în 1966 înaintea Cupei Mondiale de la Londra. Cel mai bun marcator din toate timpurile la Cupa Mondială este Miroslav Klose cu 16 goluri înscrise. Cel mai longeviv portar de la mondiale este Gianluigi Buffon, care a participat la cinci ediții ale acesteia. Se estimează că la ultima ediție a turneului aproximativ trei miliarde de oameni au urmărit meciurile. Meciul cu cei mai mulți spectatori pe stadion este finala Cupei Mondiale din 1950 disputată de Brazilia și Uruguay pe stadionul Maracana. Pe stadion se aflau aproximativ 200 000 de spectatori, chiar dacă acesta are o capacitate de numai 78 000 de locuri.
Meciurile disputate de echipele de club sunt și ele urmărite de numeroși suporteri. Un număr mare de telespectatori și spectatori atrag meciurile din Premier League (Marea Britanie) și din Primera Division (Spania). Cele mai bune cluburi din Europa se înfruntă în fiecare an în Liga Campionilor. Singurul club din România care a câștigat o finală de Liga Campionilor (sau Cupa Campionilor Europeni) este Steaua București în 1986, când portarul Helmuth Duckadam a reușit performanța de a apăra toate cele patru lovituri de la 11 metri executate de jucătorii Barcelonei.
Cea mai bună performanță a echipei naționale a României la o Cupă Mondială a fost ajungerea până în sferturile de finală în anul 1994 după o victorie în fața selecționatei Argentinei.
