Lipsa unei comunicări semnificative este pobabil cea mai frecventă şi actuală problemă în cadrul unei familii; ceea ce este mai trist este faptul că mulţi nu o percep ca fiind o problemă. Fiecare membru al familiei cu preocupările sale, fiecare cu viaţa sa. Copilul nu vine la părinţi să poarte conversaţii (în special conversaţii intime), ci merge să vorbească cu prietenii. Un părinte nu discută despre chestiuni serioase cu copiii. Şi chiar un soţ sau o soţie nu se confesează, nu poartă conversaţii profunde cu partenerul său, ci cu un prieten…
Relaţiile unei familii sunt create şi menţinute de comunicare! Iar comunicarea nu presupune doar micile conversaţii cotidiene! Lipsa unei comunicări adecvate, profunde, intime duce la deconectarea persoanei de familia sa şi la îndepărtarea de cei dragi.
În ziua de astăzi, lipsa unei comunicări reale între membrii familiei este o realitate prezentă mult prea des. Copilul şi adultul, chiar când discută, este preocupat de altele, nu se implică cu adevărat în conversaţie. Vă este cunoscut scenariul: membrii unei familii, stând la masă (sau cu tava cu mâncare la TV), eventual fiecare cu nasul în smartphone, aruncându-şi din când în când câte o vorbă?
Câte conversaţii profunde, semnificative, lungi şi intime aţi avut în ultmul timp cu copilul vostru? Dar cu soţul sau soţia? În afară de discuţiile ce se nasc atunci când intervine o problemă sau o decizie… De când nu aţi petrecut o seară în familie cu toţii, pur şi simplu vorbind şi ascultând?
Nu este prea târziu însă să stingeţi TV-ul, să lăsaţi telefonul deoparte şi să vorbiţi unul cu altul cu adevărat! Într-o familie, deşi teoretic există o mare apropiere între membri, se poate instala îndepărtarea, distanţa emoţională. Copilul sau adultul poate ajunge să se simtă chiar deconectat de la familia sa, să piardă acel sentiment de apartenenţă atât de preţios. Şi totul din lipsa comunicării!
Nu trebuie să luaţi ca de la sine-înţeles faptul că vă cunoaşteţi copiii şi că vă cunoaşteţi soţul sau soţia. Fără a comunica intim, cunoaşterea este una superficială. Locuiţi zi de zi împeună şi totuşi nu ştiţi ce gândeşte, ce simte celălalt (sau prespuneţi în mod automat că ştiţi, însă cum ai putea şti în lipsa unor conversaţii profunde?).
În familiile în care se oferă importanţă comunicării, în care atât adulţii, cât şi copiii discută împreună despre viaţa lor, ideile lor, interesele lor, emoţiile lor, există un sentiment preţios de comuniune, de apartenenţă. Comunicarea întreţine intimitatea şi afecţiunea. Comunicarea este cheia în cadrul oricărei relaţii. Ce trist este că unele relaţii de prietenie ajung mult mai intime şi mai puternice decât relaţiile de familie! Iar totul ţine de modul de interacţiune al persoanelor.
Ce opreşte comunicarea profundă şi intimă între membrii familiei?
Preocupările fiecărui membru, legate de viaţa şi problemele sale fac persoana mai puţin receptivă la ceilalţi; grijile, stresul, oboseala, toate fac ca acele clipe petrecute în sânul familiei să nu fie cu adevărat apreciate. Distracţiile de tot felul, de la TV la telefoane, fac persoana să nu ofere atenţia necesară unei conversaţii adevărate. Nu în ultimul rând, o anume jenă sau chiar teamă pot opri purtarea unor discuţii intime („cum să-i spun mamei sau tatei asta, o să se supere”/ „nu o să înţeleagă”; „cum să vorbesc cu copilul despre asta – este un subiect prea serios/ prea intim”)…
După cum s-a spus, familia nu este o comunitate, nu este un centru al afectivităţii decât dacă se menţine comunicarea. Diverse studii psihologice arată că în acele familii în care se poartă conversaţii împreună există sentimentul de apartenenţă, de satisfacţie, de împlinire şi afecţiune. Mai mult, aceste familii sunt sănătoase, membrii lor – în special copiii – suferind de mai puţine afecţiuni fiziologice (e cunoscută legătura dintre imunitate şi bunăstarea emoţională) şi având un nivel crescut de optimism şi satisfacţie generală.
Îndepărtarea, lipsa comunicării, evitarea celorlalţi duc la o solidaritate scăzută între membrii familiei, la o încredere scăzută şi chiar la apariţia unor sentimente ambivalente (afecţiune împletită cu teamă, furie, chiar ură). Îndepărtarea şi indiferenţa în relaţiile de familie are efecte apropiate de cele ale relaţiilor conflictuale şi violente!
Aşadar, puteţi instaura un nou ritual şi măcar într-o seară a săptămânii puteţi sta împreună, în familie, la masă (fără participarea TV-ului şi a telefoanelor!) şi apoi jucând un boardgame sau o partidă de cărţi. O astfel de seară va stimula comunicarea între voi şi va fi un ritual familial preţios pentru mica voastră comunitate.
