Apropierea în relație: când este prea mult și când produce mai mult rău decât bine?

Apropierea in relatia de cuplu: cand este prea mult? Cand te simti sufocat, cand simti ca din „tu” acum ai devenit permanent „noi”, cand incepi sa-ti doresti spatiu si timp pentru tine, sa evadezi macar temporar din cuplu? Diferite articole si carti despre relatiile de cuplu ofera sfaturi de a crea si mentine apropierea intre partenerii de cuplu, de a mari intimitatea in cuplu. Poate fi insa prea mult?

Realitatea este ca in fiecare relatie de cuplu, se va crea o anumita apropiere intre parteneri, care vor ajunge la un anumit nivel al intimitatii in functie de nevoile lor. Uneori, apropierea ofera partenerilor satisfactie, alteori frustrare. Dar nu o apropiere mare intre acestia este factorul care ii face sa fie fericiti sau nu! O apropiere si o intimitate crescuta nu este garantie pentru satisfactia in cuplu – dimpotriva, uneori poti simti ca este prea mult, te poti simti sufocat de relatie.

Ceea ce conteaza cu adevarat pentru satisfactia in relatia de cuplu este apropierea existenta comparata cu apropierea dorita, ideala. Cu alte cuvinte, daca iti doresti sa fii mai apropiat de partener, insa nu ajungi la acel nivel de intimitate, nu esti fericit. Iar daca ajungi la un nivel crescut de intimitate cu partenerul, insa nu te mai simti confortabil, ti-ai dori sa dai putin inapoi, din nou, nu esti fericit.

Ceea ce merge in unele cupluri nu merge in altele! Este complet inutil sa iti compari relatia ta cu altele si sa fii nemultumit ca „X si Z petrec fiecare moment impreuna”, „Y si W ies in oras doar impreuna”, „Q nu vrea sa stea fara V”, „U vorbeste despre tot cu T”… Nu comparatia cu altii iti arata daca relatia ta este buna, ci felul in care percepi tu aceasta relatie, inclusiv in legatura cu apropierea in relatie. Nu o apropiere mare intre parteneri ii face fericiti – ci atingerea unui nivel de apropiere, de intimitate care ii face multumiti si confortabili.

Uneori, poti simti ca apropierea in relatie – ca timp impreuna, insa si ca intimitate, impartasire – devine prea mult pentru tine; nu te mai simti comod, confortabil – dimpotriva, poti sa te simti sufocat de relatie. Simti ca ti-ai pierdut o parte din individualitate si independenta: tu devii noi, ce vrei tu trebuie sa fie compatibil cu ce vrem noi… Este aceasta un semn ca esti intr-o relatie deficitara, nepotrivita?

Nu – insa este un semn ca nevoile de intimitate si apropiere ale partenerului tau nu sunt aceleasi ca ale tale. Pe scurt, tu vrei o mica distanta, o „zona de confort”, timp si spatiu pentru tine, pentru a nu te mai simti sufocat – in timp ce probabil partenerul simte nevoia sa fie cat mai apropiat de tine. Ceea ce, din pacate, te poate face sa te simti oarecum „legat” de celalalt…

Ce inseamna faptul ca simti ca apropierea dintre voi devine prea mult pentru tine? Ce inseamna aceasta senzatie de sufocare, ce inseamna nevoia de a iti recapata din independenta si nevoia de timp si spatiu, de scurte perioade fara partener? Inseamna ca pur si simplu nu esti tipul de persoana care sa  se defineasca doar prin relatiile cu altii, care sa se simta confortabil cand imparte tot cu altcineva. Esti tipul de persoana care nu depinde de altii si care isi valorizeaza independenta si autonomia.

Nu inseamna ca nu iti iubesti partenerul! Simti nevoia de o anumita distanta intre voi, de o zona de confort, pentru ca simti ca individualitatea ta este afectata – vrei sa poti fi si „tu”, nu numai „noi”. Ceea ce este important este daca partenerul tau de cuplu iti va intelege nevoia ta de o mica distantare, de timp si de spatiu personal, sau daca o va percepe ca fiind lipsa de implicare. Ai tot dreptul sa pastrezi anumite parti din viata ta doar pentru tine – insa ii poti explica partenerului ca aceasta nu inseamna ca nu il doresti?…

In realitate, in relatiile lungi, scurte perioade fara partener – si chiar pastrarea unor lucruri doar pentru tine – pot fi benefice. Fiecare partener trebuie sa isi mentina individualitatea, sa ramana cine este fara a deveni dependent, de aceea fiecare trebuie sa aiba activitati separate de partener (oricum este aproape imposibil sa impartasiti toate interesele si activitatile). A face totul impreuna poate suna frumos, insa nu este si cea mai buna idee pe termen lung daca doriti sa evitati acea senzatie de sufocare.

Ceea ce partenerii unui cuplu trebuie sa stie este ca diferentele in modul de percepere a intimitatii si a apropierii dintre ei nu inseamna neaparat ca sunt nepotriviti. In relatie, cei doi trebuie sa se adapteze, sa negocieze si sa faca uneori compromisuri, asa incat fiecare sa obtina ceva, lasand in acelasi timp de la el. Asadar, daca aveti dorinte diferite – unul vrea sa fiti cat mai apropiati, celalalt vrea o mica distanta intre voi – puteti totusi sa faceti lucrurile sa mearga.

Atat timp cat fiecare dintre voi incearca sa il inteleaga pe celalalt: partenerul nu vrea timp si spatiu pentru sine, nu vrea perioade de separare deoarece nu te iubeste, ci pentru ca este o persoana care are nevoie sa i se ofere independenta, pentru care o apropiere prea mare devine inconfortabila. Celalalt nu doreste apropiere constanta intre voi pentru ca vrea sa te „lege”, ci pentru ca este o persoana care gaseste satisfactie in conectarea la persoana iubita, in intimitate.

Asadar, cand apropierea de partener devine prea mult pentru tine, important este sa stii sa-i transmiti celuilalt nevoile tale, fara a-l face sa se simta nedorit. Un lucru greu – daca partenerul nu va intelege sau daca simte nevoia sa pastrati nivelul crescut de intimitate si apropiere, relatia poate lua o panta descendenta. Depinde de voi – cum stiti sa va adaptati unul la nevoile celuilalt si sa intelegeti ca acestea pot fi diferite. O idee importanta: nu numai timpul petrecut impreuna si nici impartasirea fiecarui mic lucru creeaza cu adevarat apropierea in relatie: ci senzatia de conectare, sentimentul ca celalalt iti este alaturi, chiar daca nu fizic…