Disciplina pozitiva: pentru unii parinti, aprecierea, incurajarea, laudarea si recompensarea copilului vine in mod natural – sunt atat de mandri de micile realizari ale copilului, incat ii arata acestuia cat il pretuiesc. Ceea ce, cu masura, nu poate fi decat un lucru bun: atentia pozitiva din partea parintilor, aprecierea acestora ii arata copilului ca este iubit, pretuit, creandu-i o imagine de sine pozitiva si oferindu-i incredere in sine.
Disciplina pozitiva in cresterea copilului este considerata si disciplina cea mai eficienta: aceasta pentru ca ea ofera copilului motivatia de a face bine, il face sa doreasca sa faca ceea ce se asteapta de la el nu din frica de urmari – pedepse, ci din dorinta de a merita pretuirea parintilor. In timp, acest mod de disciplina transforma o motivatie exterioara – dorinta ca parintii sa il laude, sa fie mandri, in motivatie interioara – copilul si-a format o imagine de sine pozitiva, buna, prin relatia sa cu parintii si se va comporta ca atare.
Disciplina pozitiva, ne spun specialistii si multi parinti, este cea mai eficienta – insa deloc usoara. Este mult mai usor sa observi comportamentele „rele”, cele interzise, decat sa le observi pe cele „bune”, care nu atrag la fel de mult atentia parintelui. Este mult mai usor sa critici, sa corectezi, sa atragi atentia asupra a ceea ce este negativ si sa pedepsesti purtarea rea, decat este sa apreciezi si sa incurajezi purtarea pe care o doresti de la copil (gandesti „nu face nimic special, doar ceea ce trebuie”)…
Cum functioneaza disciplina pozitiva? Prin incurajarea si aprecierea copilului, prin acordarea atentiei pozitive copilului, il faceti sa doreasca sa va faca multumiti de el si sa pretuiasca relatia cu voi. Invers, o disciplina dura – axata pe eterna pedeapsa – il face uneori sa nu doreasca deloc sa va multumeasca, ci sa va confrunte sau provoace. Atentia pozitiva, incurajarea, aprecierea, chiar si recompensarea copilului ii creeaza o imagine de sine sanatoasa care va stimula copilul sa doreasca sa faca bine – motivatia sa nefiind teama, ci dorinta de a merita iubirea si aprecierea parintilor sai.
Disciplina nu inseamna pedeapsa – termenul inseamna „a invata” – asadar, a disciplina copilul inseamna a il ghida spre alegerile si actiunile bune. Mai mult, a transforma regulile din exterior (ceea ce ii spuneti ca e bine sa faca) in principii interiorizate de catre copil, in dorinte (ceea ce vrea el sa faca pentru ca a inteles ca e bine). Aceasta este imposibil prin critica, judecata si pedeapsa. Doar disciplina pozitiva poate crea o auto-disciplina, o motivatie interna de a face ceea ce este bine.
Ce inseamna disciplina pozitiva?
Aprecierea copilului: a acorda atentie si a lauda comportamentele bune, cele de dorit, atunci cand le vedeti; la orice varsta, aceasta este o cale de a ii arata copilului ca este pretuit. Cea mai eficace este lauda specifica a unui comportament: aceasta il va face sa doreasca sa repete acel comportament (indiferent ca este prima oara cand mananca singurel sau prima oara cand isi face temele singur).
Incurajarea copilului: disciplina pozitiva inseamna a ii arata ca aveti incredere in el; si ca apreciati nu numai cand face ceva bine, ci si cand incearca: a aprecia efortul sau il invata sa incerce cat mai mult.
Recompensarea copilului: recompensele nu se refera in nici un caz la daruri oferite ca „mita” pentru ca un copil sa fie bun, desi unii parinti apeleaza la aceasta metoda! Adecvat nu este sa ii promiteti o recompensa daca va face ceva – ci sa ii oferiti o recompensa dupa ce a facut acel ceva, ca un semn de pretuire. Recompensele nu se refera mereu la cadouri – ci pot fi cuvinte de lauda, gesturi de afectiune, poate acordarea unui mic privilegiu. Acestea sunt o intarire pozitiva a comportamentului, deoarece sunt consecintele pozitive directe ale unui comportament al copilului.
Unii copii, in special cei fara incredere in sine si anxiosi, au nevoie de mai multa lauda, incurajare din partea parintilor decat altii. Orice parinte poate insa apela la disciplina pozitiva: de ce sa nu ii aratati copilului ca sunteti mandri de el, ca il pretuiti si ca aveti incredere in el? De ce sa nu ii acordati atentie pozitiva, scotand in evidenta ceea ce face bine (in loc sa ii atrageti atentia doar atunci cand nu face bine)? De ce sa nu laudati si apreciati mai mult decat corectati si criticati (chiar cand face ceva gresit, exista cai pozitive de a ii atrage atentia: „vad ca incerci, dar nu reusesti; vrei sa te ajut?”)?
Disciplina pozitiva creeaza o relatie sanatoasa cu copilul, ceea ce este esential, deoarece uneori, comportamentele rele provin din lipsa sa de interes pentru opinia parintelui, din lipsa dorintei ca parintele sa fie multumit, din sfidare si respingere a parintelui; copilului nu ii pasa de ce veti crede sau zice, deoarece aveti o relatie deficitara cu el – ii va pasa doar sa evite o pedeapsa….
Disciplina pozitiva il face pe copil sa vrea sa faca bine pentru a ii multumi pe parinti, pentru ca in timp acesta sa isi formeze dupa acest model o auto-disciplina bazata pe motivatii interioare; este de fapt lucrul cel mai natural in relatia parinti-copii: a ii arata iubire, apreciere si incurajare este baza intregii relatii parinte-copil.
Poate fi insa disciplina pozitiva exagerata? Poate avea efecte negative? Totul sta in masura si in modul in care parintii gasesc un echilibru. Aceasta deoarece disciplina pozitiva NU inseamna sa ignorati, sa treceti cu vederea comportamentele rele; nu inseamna nici sa evitati orice tip de pedepse (uneori, urmarile clare – de tipul interzicerii unei activitati sau trimiterii in camera sa – ale unui comportament rau sunt eficiente, atat timp cat sunt explicate). Cat despre masura in lucruri – exista unii parinti pentru care copilul lor nu poate gresi, fiind o mica minune; nici laudele constante din nimic si ignorarea nevoii copilului sa fie ghidat si sa i se atraga atentia cand nu face bine nu sunt o cale adecvata de a disciplina.
Parintii trebuie intotdeauna sa evite extremele: desi este adevarat ca nu ii poti arata unui copil prea multa iubire, poate ca il poti lauda prea mult, fara ca acesta sa faca ceva concret pentru a merita aceasta lauda! Si apelarea la recompense trebuie facuta cu precautie: cand copilul se asteapta pentru fiecare lucru facut bine la o recompensa, este cazul sa folositi mai rar aceasta cale (niciodata nu o folositi pe post de mita!).
