Dragostea copilului e neconditionata? Multi spun ca da – la fel cum din prima clipa o mama isi iubeste copilul neconditionat, acesta o va iubi intotdeauna si o va privi ca pe mama lui, indiferent de imprejurari. Insa realitatea arata ca acestea sunt idealuri – mai mult, ca iubirea neconditionata in sine ar fi un ideal!
Se spune ca un parinte isi iubeste copilul neconditionat inca din prima clipa, ca il iubeste pentru ceea ce este, pentru cine este, indiferent de ce el face sau gandeste. Iubirea parinteasca nu poate fi afectata de nimic. Copilul stie ca va fi iubit indiferent de ce alegeri va face in viata. Sa fie, oare, asa?
Dar invers, dragostea copilului fata de parinti e neconditionata? Aici intram intr-un teren si mai dificil. Isi iubeste intotdeauna copilul parintii, indiferent de ce fac acestia? Cand striga „va urasc”, copilul continua totusi sa isi iubeasca parintii? Cand fuge de acasa, copilul isi iubeste parintii?
In continuare, o mica relatare:
Acum adult, Paul a avut o copilarie grea: parintii sai erau prea ingrijorati de lipsa banilor si prea ocupati sa se certe pentru a-i da atentie. Paul stia ca nu are dreptul sa se planga, si cum ii spunea tatal sau, ca ar trebui sa fie recunoscator ca are adapost si ca il hranesc! Paul se simtea inutil si ignorat, uneori se gandea ca parintii sai ar fi fost mai fericiti daca el nu s-ar fi nascut. La un moment dat, cand Paul avea vreo 6 ani, tatal sau a luat-o pe o panta descendenta si a inceput sa isi bata sotia aproape zilnic. Inainte doar se certau, dar acum o batea si o batea urat… Paul se simtea speriat, insa ceva mai tare decat teama crestea incet in el: ura. A inceput sa isi urasca tatal in ziua in care a realizat ca nu are de ce sa il respecte pe acest om si ca acest om nu merita un dram de compasiune. Cat despre mama sa, sentimentele lui erau mixte: ii era mila, insa o invinovatea si incepea sa o urasca si pe ea: de cate ori nu s-a rugat plangand de mama sa sa il dea afara pe tata – dar ea nu vroia… Si totusi, desi ura crestea zi cu zi, Paul nu a fost lovit nici macar o data – a fost doar martorul tacut. Odata cu terminarea liceului, a reusit sa intre la o facultate intr-un oras mare. De atunci, nu s-a mai dus acasa. De cand visa ziua in care va scapa… Nu a mai vorbit cu tatal sau, iar acum ura nu mai este intensa, aproape se transforma in uitare trista… A vorbit cu mama sa doar de cateva ori la telefon in decurs de 5 ani. Dar nu vrea sa se intoarca nici macar o zi in casa aceea. Paul stie ca are demoni cu care trebuie sa lupte – ca va trebui sa il confrunte pe omul acela, pe care cand era foarte mic, totusi, il respecta si…il iubea oare atunci? L-a iubit vreodata? Paul nu mai stie… Si nici nu vrea ca vechea ura intensa sa revina, asa ca prefera deocamdata sa isi ocoleasca si sa-si ignore parintii…
Asadar, dragostea copilului e neconditionata? Cazuri triste precum ale lui Paul sunt multe. Unii psihologi ajung pana acolo incat sa spuna ca nu exista asa ceva ca o dragoste neconditionata, care sa nu tina cont de imprejurari. Pentru ca chiar si ca parinte, iubirea ta instinctuala poate fi afectata de circumstante. Se spune ca mama unui criminal in serie inca isi iubeste copilul – sa fie oare asa? Mai logic este nu ca il iubeste, ci ca se simte vinovata pentru ceea ce a ajuns copilul sau si se chinuie sa nu il urasca! Psihologii arata ca folosim conditionat iubirea pentru a stimula copilul si ca anumite imprejurari o pot afecta. Se pare ca, la fel ca multe lucruri in viata, si iubirea parinteasca si iubirea copilului depind de altele…
Sigur, pentru ca un parinte sa nu isi mai iubeasca copilul, situatia trebuie sa fie grava – nu putem sa ne imaginam ca ceva ne-ar putea scadea dragostea aceasta primara, unica. Insa, din pacate, pentru ca un copil sa nu isi mai iubeasca parintii, nu este nevoie de o drama. Este nevoie doar de o relatie deficitara.
Orice relatie umana cere munca
Pentru a construi o relatie – amicala, colegiala, profesionala, de iubire – depui efort, faci primii pasi, intreprinzi prima legatura, cauti punti de legatura, lucrezi in gasirea elementelor comune, stabilesti o intimitate, oferi pentru a primi… Asadar, o intreaga munca.
De ce ar fi diferit pentru relatia cu copiii tai sau cu alte rude? Doar pentru ca viata ti i-a oferit „pe tava”, doar pentru ca legatura este naturala? Asta nu inseamna ca este atat de puternica, incat nu trebuie sa lucrezi la consolidarea ei! De ce exista atatia frati care nu isi vorbesc, copii care isi evita parintii? Pentru ca au uitat ca trebuie sa lucreze la relatia dintre ei si sa nu creada ca totul este neconditionat.
Pentru a primi iubire, ofera iubire
Cum sa fie dragostea copilului neconditionata, daca el nu simte ca este iubit? Cand sunt mici, copiii neglijati carora nu li se ofera afectiune se simt mai degraba speriati, vinovati, singuri si tristi. Dar odata ce cresc, aceste sentimente se transforma incet in respingere si ura. Da, ura! Ca si in alte relatii, dragostea care nu este mentinuta se transforma foarte usor in ura.
Este mai logic sa urasti o persoana pe care ai iubit-o si care te-a ranit – aproape niciodata nu urasti o persoana care inainte iti era indiferenta! Indiferenta parentala, dupa cum arata studiile, face uneori mai mult rau decat violenta!
Pentru a primi respect, ofera respect
Dragostea nu este totul in nici o relatie – nici in cuplu si nici in relatia parinte-copil. Pentru ca dragostea poate fi umbrita de sentimentul de umilinta, de jigniri, insulte, critici. Respectul este o piesa cheie in orice relatie, iar regula fundamentala este sa arati respect pentru a il primi. Ce inseamna asta? Inseamna ca, in afara de a iti accepta copilul asa cum este, fara a il critica, trebuie sa accepti si sa respecti ceea ce copilul gandeste si simte.
Trebuie sa il bagi in seama si sa il asculti. O vorba veche spunea „un copil trebuie vazut, dar nu auzit”! Dar copilul este o persoana ca oricare alta – are nevoie sa fie ascultat, sa i se ia in considerare emotiile si opiniile! Dragostea parinteasca hraneste dragostea copilului, dar fara respect nu se ajunge nicaieri. A-i interzice copilului sa se exprime sincer sau a rade de el cand o face creeaza frica ce duce la resentimente ce pot creste si creste…
Asadar, dragostea copilului nu e neconditionata – ea este conditionata, depinde de dragostea si grija parinteasca.
