Cand ne referim la prevenirea accidentelor la copiii mici, nu putem sa vorbim despre aceasta ca despre o obligatie parentala, ci, mai mult, despre o atentie sporita din toate punctele de vedere, cu atat mai mult cu cat parintii sunt la primul copil. Stim prea bine ca in ceea ce priveste copiii mici, atentia sporita in primii lor ani de viata este mai mult decat recomandata, intrucat cel mic nu se poate proteja, caci este predispus accidentelor sau incidentelor.
Din nefericire, parintii, in zilele noastre, sunt din ce in ce mai neglijenti, mai ales ca au un serviciu extenuant, insa alternativele au ramas aceleasi. De pilda, parintii pot apela la ajutorul bunicilor sau, de ce nu, la ajutorul unui baby-sitter. In cazul din urma, este indicata o precautie si mai mare, deoarece mare parte din bone nu au studii in domeniu si, mai mult, nu au experienta in ceea ce priveste ingrijirea copiilor mici.
Orisicat, prevenirea accidentelor la copiii mici nu trebuie sa se cristalizeze intr-o teama continua pentru parinti, caci, in cele din urma, nu va fi decat o obsesie cu repercursiuni grave, cum ar fi, de pilda, chiar accidentarea copilului. Tocmai de aceea, atat medicii, cat si psihologii le recomanda parintilor sa ceara ajutorul unei persoane apropiate, in care are incredere si, desigur, o persoana care a mai avut grija de alti copii, respectiv cu experienta.
Primul moment care este considerat cel mai greu de depasit pentru ambii parinti este, fara nicio indoiala, imbaierea bebelusului. Dat fiind faptul ca micutul are un corp extrem de vulnerabil, este dificil, cel putin pentru parintii neexperimentati, sa-l imbaieze in mod corespunzator. Desigur, ne vom gandi ca, atunci cand vine vorba de un copil, nici nu se pune problema unor astfel de detalii tehnice, insa este mare nevoie de ele. Cu alte cuvinte, este primordial ca micutul sa fie imbaiat in mod corespunzator.
De regula, parintii cer ajutorul bunicilor, in cazul in care acestia inca mai au indemanarea sa imbaieze copilul, sau ajutorul unei persoane specializate. Aceasta persoana din urma vine doar pentru prima oara sa imbaieze bebelusul, parintii trebuind sa invete in cele din urma cum sa procedeze in viitor. Nu vom da sfaturi in aceasta privinta, intrucat poate fi derutant pentru orice copil. Ba chiar este contraindicat ca parintii sa se aventureze de unii singuri sa imbaieze copilul, doar pe baza unor informatii citite sau auzite.
Tocmai de aceea, recomandam, inainte de toate, ca parintii sa imbaieze copilul cu ajutorul unei persoane cu experienta. Nu trebuie sa omitem, daca tot avem in discutie prevenirea accidentelor in randul copiilor mici, ca daca imbaierea nu este facuta corect, pot surveni accidente destul de grave.
Mai mult decat atat, copilul are un corp fragil si daca nu este imbaiat in mod corespunzator, consecintele pot fi, din nefericire, daca nu grave, destul de traumatizante pentru bebelus, si, mai ales, pentru noii parinti. In sfarsit, asa cum apare si in literatura de specialitate, primii ani de viata ai unui bebelus trebuie sa fie frumosi atat pentru el, cat si pentru parinti. Atat timp cat totul este efectuat in mod corespunzator, nu exista niciun motiv pentru care sa ne temem.
Pe de alta parte, nu putem uita ca mare parte din accidentele la copiii mici au loc, din nefericire, dupa primii ani de viata. Spre exemplu, copilul este predispus accidentelor sau incidentelor, dupa ce devine activ, adica incepe sa mearga, sa vorbeasca, respectiv sa socializeze si sa-si doreasca sa se joace si cu alti copii de varsta lui. Aici ar trebui sa intervina atentia parentala, dar ea nu trebuie sa se manifesta excesiv sau obsesiv. Manifestarea excesiva este, desigur, si restrictiva pentru copil, ceea ce il poate afecta pe termen lung.
De pilda, un copil de 2-3 ani trebuie sa socializeze, sa se joace si, chiar, sa petreaca foarte mult timp in aerul liber. Majoritatea parintilor isi imagineaza ca in spatiile libere (parcuri, locuri de joaca etc., i.e), au loc cele mai frecvente accidente. Nimic mai gresit. Mare parte din accidente au loc in casa, drept pentru care trebuie sa-l supravegheati pe cel mic sa nu se urce pe vreun scaun sau pe vreun corp inalt din casa sau sa incerce sa se joace cu obiecte care l-ar putea rani.
Atragerea atentiei asupra acestor lucruri nu este indeajuns, copilului trebuie sa i se explice clar, raspicat si frumos de ce nu are voie, ori de cate ori intreaba sau e pe punctul de a face ce ii este total interzis. Aici, nici puterea de persuasiune nu este indeajuns, parintii trebuind sa creeze toate conditiile optime pentru ca micutul sa nu fie implicat in vreun incident. Oricum, prevenirea accidentelor, fie ca ne referim la accidentele din aerul liber sau la cele dintr-un spatiu inchis nu trebuie urmata de exagerari, ci doar de o grija sporita, cumva la distanta, in asa maniera incat aceasta sa nu fie sufocanta pentru copil.
De fapt, nici nu se pune problema unui gand constant in aceasta privinta, caci, de regula, parintii dezvolta un fel de al saselea simt care ii ajuta sa aiba grija de copiii lor. Singurul lucru pe care acestia trebuia sa-l aiba in vedere, conform sfaturilor psihologilor, este ca prevenirea accidentelor la copiii mici se face printr-o atentie sporita si, totodata, prin explicatiile date celui mic, dar si prin crearea unui mediu prielnic dezvoltarii copilului in mod corespunzator.
