Pisica Birmaneza este originara din Asia, mai precis din Myanmar, unde era crescuta in templele budiste. Potrivit unei legende populare, o suta de pisici locuiau intr-un astfel de lacas al unei zeite foarte importante pentru oamenii din zona aceea. La un moment dat, acesta a fost pradat, iar exact cand una dintre preotese murea, o pisica a dorit sa o salveze, atacand criminalul.
Deoarece acest lucru a avut loc chiar in fata statuii zeitei protectoare a templului, aceasta a infaptuit o minune, transformand pisica intr-un exemplar splendid, cu ochii albastri, labele albe si restul corpului maronii. Se pare ca absolut fiecare exemplar care salasluia in templu primise aceeasi infatisare speciala, in semn de recunostinta pentru curajul si neinfricarea de care daduse dovada.
Conform realitatii, in 1919 cateva exemplare de Birmaneze au fost exportate din Myanmar la Paris. Cu toate ca motanul nu a supravietuit, pisica a reusit sa ajunga la destinatie, unde a nascut pisoii care vor ajuta la raspandirea rasei. Specia a fost acceptata oficial la mijlocul anilor ’20, la Paris. In perioada interbelica, pisica Birmaneza era in pericol de extinctie, insa a reusit sa se salveze deoarece cativa crescatori francezi au continuat sa perpetueze rasa.
La sfarsitul deceniului al cincilea au aparut si in Statele Unite aceste animale, iar cativa ani mai tarziu specia a fost recunoascuta in S.UA. In Regatul Unit a fost acceptata de catre organismele ce au in atributii acest rol un an mai devreme, in 1966. Inca din acei ani, Birmanezele au devenit pisici foarte apreciate si crescute pretutindeni in Europa si nu numai.
Caracteristicile acestei specii sunt blana lunga si matasoasa si ochii de un albastru stralucitor. Ele sunt catalogate de experti printre speciile de pisici cu parul mediu. Un amanunt interesant este faptul ca aceste pisicute apar pe lume fiind in intregime de culoare alba. Odata ce cresc, blanita lor devine de culoarea aurului, iar capul si, in unele cazuri codita se transforma in maroniu. Ochisorii birmanezelor au o expresie profunda, fiind foarte largi si draguti.
Speranta de viata pentru aceste pisici este de aproximativ 15 ani.
In ceea ce priveste greutatea, femelele cantaresc in jur de 4,5 kg, in vreme ce masculii pot ajunge si la 8 kg. Pisicile de sex feminin din aceasta rasa sunt mai scunde decat masculii. De asemenea, ele ating maturitatea sexuala mai devereme decat acestia, la doar un an si jumatate. Este de recomandat ca o pisicuta sa nu faca de mai mult de doua ori pe an, intrucat pot aparea complicatii. La inceput, pisoii vor fi compet albi, dupa cum am mentionat si mai sus. Dupa prima luna de viata, mama va incepe sa-i intarce, acest proces terminandu-se cand puii ajung la trei luni.
Aceste pisicute nu se pot ingrasa daca primesc cantitatea de mancare necesara (este suficient sa le dati sa manance de trei ori pe zi, in cantitati mai mici). Printre preferatele lor se numara carnea de peste si cea de pui si hrana uscata si umeda ce contine multe grasimi.
Daca va ganditi ca aveti nevoie sa petreceti prea mult timp cu igiena Birmanezelor, stati linistiti. Ele au o blana ce nu necesita cine stie ce ingrijire, iar obisnuitele bai trebuie facute saptamanal. Cu toate astea, trebuie sa fiti atenti ca urechile lor sa fie mereu verificate, pentru ca sunt predispuse la anumiti microbi si paraziti. Birmanezele sunt de obicei foarte linistite, cerand in rare cazuri atentie (doar cand vor sa manance sau sa va jucati cu ele).
Pentru ca Birmanezele sunt foarte alintate si cuminti, nu este foarte greu sa fie crescute, atat in apartament, cat si la curte. Totusi, este bine de stiut faptul ca ele vor tine mai mult doar la un stapan, pe care il va iubi si de care nu va dori sa se desparta. Chiar daca sunt extrem de dornice sa fie mangaiate, ele nu se simt confortabil in prezenta altor oameni in afara de cei ai casei.
Aceasta specie nu sufera de afectiuni grave, nefiind predispuse la probleme mari. Cu toate acestea, au existat cazuri in care Birmanezele au contactat boli de inima. Este indicat sa fie duse la consultatii cel putin de doua ori pe an.
Deoarece au o blanita foarte curata, iar parul le cade doar in timpul cand trebuie sa naparleasca, aceste pisici nu trebuie sa fie periate de mai mult de trei ori pe saptamana.
In concluzie, daca va ganditi sa achizitionati o pisica Birmaneza, trebuie sa stiti ca aceasta rasa este usor de ingrijit, nu mananca mai mult decat ii trebuie, este alintata, mereu vesela si jucausa, iar in ceea ce priveste predispozitia la boli severe, aceasta este foarte scazuta.
Va recomandam sa urmariti filmuletul: Pisici Birmaneze:
