Din nefericire, in ceea ce priveste parintii si fumatul, responsabilitatea acestora nu se opreste la faptul ca mamica trebuie sa se asigure sa nu fumeze nici macar o tigara in timpul sarcinii si taticul trebuie sa se asigure ca nu fumeaza in preajma ei. Responsabilitatea o au de acum incolo, inclusiv cand s-a nascut copilul, cat este micut si mai ales cand este adolescent. De ce?
S-a argumentat ca in cadrul subiectului parintii si fumatul, cel mai important este ca acest prost obicei s-ar transmite genetic, astfel daca unul sau ambii parinti fumeaza, copilul va mosteni acest viciu. De aceea este bine sa va lasati de fumat inca de dinainte sa va hotarati sa aveti un copilas. Intr-adevar, este mai bine pentru mama sa renunte la fumat inca de dinainte de a ramane insarcinata, dar aceasta nu are legatura cu transmiterea genetica, ci cu sanatatea ei generala. Fumatul nu este o boala care sa isi aiba cauze in ADN pentru a fi transmisa! Ceea ce nu va da liber la tigari, totusi!
Continuand, parintii si fumatul trebuie sa fie doua realitati opuse: ambii proaspeti parinti trebuie sa renunte la obicei si daca este prea dificil pentru ei, sa se abtina in casa, mai ales in camera copilului: asta pentru ca ii face rau fizic, dar si pentru ca, pe masura ce micutul creste, el va percepe imaginile din jur si le va asimila. Este posibil ca una dintre primele imagini cu taticul lui, de exemplu, sa fie aceea a unui barbat cu tigara permanent in mana! Iar mai tarziu, acele imagini se vor activa in subconstientul lui!
Dupa ce micutul a crescut si a ajuns la varsta scolarizarii, este cu atat mai important ce fel de modele ii arata cei mari apropiati. Pentru el, parintii si fumatul nu trebuie sa aiba in mentalul sau vreo legatura. De ce? Mintea umana face constant conexiuni, legaturi intre o realitate si alta.
Parintii fiind pentru copil o realitate apropiata, care inspira caldura, afectiune si siguranta, orice realitate legata in mintea sa de aceasta va inspira aceleasi calde sentimente! Asadar, fumatul va aparea ca o activitate tihnita, calda, normala! Ce comportamente, activitati, valori gaseste copilul in casa parinteasca, pe acelea le va prelua si de abia mai tarziu le va procesa prin prisma propriei individualitati.
Iar atunci cand cel mic ajunge la varsta adolescentei, modelului oferit de catre parinti i se adauga cel al colegilor, al prietenilor de varsta sa. Daca pentru el parintii si fumatul au fost legate impreuna, nu va mai mirati ca il prindeti cu tigara in gura! Aici se poate face o diferenta semnificativa: mai mult de jumatate dintre adolescentii aflati intre varstele de 14-17 ani vor incerca sa fumeze, dar esentialul este de ce unii renunta dupa o vara sau o perioada chiar mai scurta, in timp ce altii devin dependenti!
Raspunsul se afla inchis in subiectul parintii si fumatul: el a observat acest model de comportament la cei mai apropiati indivizi si l-a asimilat. Acest obicei pentru el inseamna ca a crescut si devine exact ca tatal/mama sa! Inclusiv cu proastele obiceiuri! Este vorba de o transmitere la fel de sigura cum ar fi cea genetica: copilul observa, asimileaza, proceseaza, actioneaza prin imitatie!
Mai rau, daca unul sau ambii parinti fumeaza, ce pot face ei cand va veni momentul nefericit cand isi vor surprinde copilul adolescent cu o tigara? Se vor comporta ca orice alt parinte, vor tipa, vor pedepsi, vor controla constant si poate vor confisca orice chibrite, brichete sau alte obiecte care atrag spre fumat! Insa ceea ce ei nu realizeaza este ca nu au nici un fel de autoritate si justificare penru comportamentul lor in fata copilului. Va striga: “ce-i asa mare branza, si voi fumati!”.
Nu va enervati, copilul are dreptate: i-ati aratat de-a lungul timpului comportamentul dumneavoastra, v-a vazut ca atunci cand erati stresat(a) sau suparat(a), va relaxati imediat cu o tigara, a crezut ca, intr-adevar, nu-i mare lucru! Si nu aveti dreptul sa ii refuzati lui o placere care voua nu o refuzati! El nu va intelege de ce tipati si tot comportamentul dumneavoastra va provoca o disonanta cognitiva: pe de o parte, v-a vazut ca va place acest obicei, pe de alta parte, acum il blamati si ii explicati cat de rau este el! Ce logica au cele doua comportamente opuse de la aceeasi persoana?
De aceea, in ceea ce priveste parintii si fumatul, mai bine alegeti calea simpla – desi poate nu o sa va para simpla la inceput- si renuntati intial la viciu, pentru a inlatura orice model negativ pentru copil! Daca nu, asigurati-va ca nu fumati de fata cu el, nici chiar cand este marisor! Altfel, degeaba o sa va agitati si tipati la el ca fumeaza!
De altfel, nici argumentele rationale, cum ca fumatul cauzeaza cancer, boli pulmonare, infarct si alte afectiuni inspaimantatoare nu il vor impresiona. Iti va raspunde probabil: “tu fumezi de cand te stiu si nu ai nimic!”. Si are, pe de o parte, dreptate: nu s-a facut vreodata legatura directa intre infarct, de exemplu, si fumat! Pe langa asta, mai putini oameni mor anual din cauza cancerului pulmonar decat din cauza accidentelor rutiere sau a accidentelor petrecute in casa!
Cel mai bine este sa incercati sa fiti sincer cu adolescentul: nu, s-ar putea sa nu moara din cauza fumatului, s-ar putea chiar sa nu faca nici o boala, dar fumatul cauzeaza sigur anumite lucruri neplacute – ingalbenirea si caderea dintilor, lipsa energiei, moartea celulelor nervoase si deci o senilitate avansata la batranete, un ten imbatranit, caderea parului… Aratati-i efectele imediate, vizibile ale fumatului si folositi-va pe dumneavoastra ca exemplu! Asta nu are cum sa nu creada, vede in fata ochilor realitatea!
Si spuneti-i dupa aceea ca dumneavoastra ati incercat, dar a fost prea tarziu sa va opriti, pentru ca este ca o boala perfida, dar ca el are sansa sa fie mai destept decat dumneavoastra! Si poate ca va fi!
