Rochia de mireasa a simbolizat cel mai adesea momentul unirii celor doi soti. Matasuri, satin si dantele se regasesc in majoritatea ceremoniilor religioase, la fel, voalul, inelul si uneori coronita. Toata lumea discuta pe tema rochiei imaculate pe care o imbraca mireasa. Voalul este un simbol al castitatii, iar rochia de mireasa este un simbol al puritatii.
Purtarea voalului este o traditie precrestina, numele voalului il gasim inca din timpul Imperiului Roman (,,flammenum” care era un voal galben inchis pe care mireasa si-l punea in ziua nuntii). Binecuvantarea coronitelor, elementul esential al ceremoniilor ortodoxe, provine de asemenea din ritualurile pagane.
Rochia de mireasa de culoare alba dateaza din sec. al XIX-lea, apoi a devenit un obicei european. Inainte, rochiile de mireasa erau de mai multe culori, in Evul Mediu erau de obicei rosii, in sec. al XVIII-lea erau brodate cu frumoase flori colorate. Se obisnuia, la altar, tinerii sa se prezinte in cea mai frumoasa tinuta, uneori aceasta era costumul local si nu avea o semnificatie deosebita, reprezenta doar respectul reciproc intre cei doi.
In satele romanesti, la nunti, mirele si mireasa purtau cele mai deosebite costume populare. Cand preotul satului nu a mai putut oficia casatoria religioasa daca nu i se prezenta certificatul de casatorie, multi tineri pe care nu-i interesau aceste acte administrative, ci doar uniunea facuta in fata lui Dumnezeu au renuntat la ceremonia religioasa. Cand unul dintre parteneri era pe moarte, era chemat preotul, care ii cununa in graba, pentru ca ei sa fie impacati cu Dumnezeu si sa se regaseasca usor pe lumea cealalta.
Obiceiul imbracarii de haine traditionale, cu ocazia ceremoniei nuntii, apare si la alte popoare.
In India, mirele si mireasa poarta imbracaminte asemenea unor divinitati, mirele are o coroana, care simbolizeaza faptul ca este rege in acea zi. Conform traditiei, atunci cand un barbat cere in casatorie o femeie, el isi va pune pe degetul mare de la picior un inel cu oglinda, pentru ca nu se poate uita direct la frumoasa lui aleasa, ci poate doar sa-i vada imaginea reflectata in aceasta mica oglinda.
In Islam, nunta nu este un sacrament in sensul in care o inteleg ortodoxia si catolicismul, ci mai degraba o sarbatoare a familiei. Ea reprezinta de asemenea ocazia de a purta haine traditionale. Un obicei pe cale de disparitie. In ziua de astazi miresele amesteca hainele occidentale (poarta rochia de mireasa de culoare alba) cu anumite obiceiuri traditionale orientale (folosesc machiaje colorate).
In Japonia, nuntile se sarbatoresc in templele shintoiste, rochia de mireasa a fetei este rosie, in traditia lor albul nu este culoarea puritatii si a bucuriei, este culoarea doliului.
In zilele noastre, aproape nimeni nu-si mai face timp sa mediteze prea mult asupra acestui eveniment – nunta, si nici asupra hainelor pe care le va purta cu aceasta ocazie. In criza de bani si de timp, costumul de mire si rochia de mireasa se inchiriaza. Foarte putini sunt dispusi sa mai investeasca in niste haine pe care le vor purta o singura zi.
Cei care isi permit acest lucru, prefera ceva mai extravagant, total diferit de nuntile traditionale. Chiar daca astazi nunta a incetat pentru multi sa fie un eveniment unic al vietii, din respect pentru partener, si din respect pentru tine insuti, ar trebui sa acordam importanta cuvenita acestui eveniment si deci hainelor imbracate cu aceasta ocazie. Unele case de moda chiar propun rochii special facute pentru ce-a de-a doua, sau chiar pentru ce-a de-a treia casatorie.
Purtarea voalului este un obicei al popoarelor din zona mediteraneeana. In Orientul Apropiat, in timpul vietii lui Isus toate femeile erau acoperite. Si in lumea greco-romana unele femei se acopereau cu voal. Astazi, in afara de calugarite (aceste mirese ale lui Dumnezeu) si de anumite locuri in care femeile nu pot intra decat acoperite, doar miresele mai poarta voal in ziua nuntii lor.
Sunt pastrate si o serie de superstitii care spun ce trebuie sa faca mireasa in timpul ceremoniei religioase, pentru ca sa aiba noroc in casnicie. Este considerat ghinion ca fata imbracata in rochia de mireasa sa fie vazuta de catre mire inainte de ceremonie. La sfarsitul ceremoniei religioase barbatul ridica voalul sotiei sale. Daca femeia isi ridica singura voalul, inseamna ca tine sa arate ca este o femeie mult mai independenta.
Din vechiul Israel (unde miresele purtau o panglica albastra care simboliza fidelitatea) s-a pastrat obiceiul ca tinerele ce se marita sa poarte ceva albastru. Astfel, in ziua nuntii lor, majoritatea fetelor poarta astazi rochia de mireasa si o jartiera albastra.
Inelul de logodna era semn al intentiilor serioase din partea barbatului. Din cauza durabilitatii sale, diamantul a fost ales pentru a impodobi inelul de logodna, pentru ca acesta sa simbolizeze cu atat mai mult dragostea stabila si puternica.
Multi cred ca toate femeile viseaza la nunta lor, la ziua in care isi vor purta voalul si rochia de mireasa.
