Violurile in familie – o realitate cruda pe care multi prefera sa o ignore… Simplul gand ca un sot isi poate agresa sexual sotia sau ca un parinte isi poate abuza sexual propriul copil este prea infricosator si groaznic. Insa realitatea ne arata ca sunt situatii frecvente – iar daca ne gandim si la toate cazurile de violuri in familie ramase secrete, realitatea se arata cu atat mai oribila.
Desi am tinde sa credem ca violurile sunt agresiuni ale unor straini care isi urmaresc si prind victima in momentul oportun, realitatea arata ca peste jumatate dintre violurile ale caror victima este o femeie sunt infaptuite de catre un apropiat – prieten, ruda, sot. La fel, peste jumatate dintre abuzurile sexuale asupra copiilor sunt fapte ale unor cunoscuti in care copilul avea incredere – profesori, prieteni de familie, rude.
Violurile in familie pot lua multe forme, insa cele mai frecvente si greu de acceptat sunt violurile conjugale – in cele mai multe cazuri, barbatul isi agreseaza sexual sotia si abuzul sexual al propriilor copii – la fel, in cele mai multe cazuri, barbatul isi agreseaza sexual copilul (fata sau baiat). Violul se refera la un abuz sexual fara acceptul persoanei, care nu se poate apara si e constransa prin forta, frica sau promisiuni. Acest abuz nu implica in mod necesar contactul sexual genital; poate fi vorba de sex oral (constrangerea victimei sa performeze sau, invers, constrangerea sa accepte), sex anal, atingeri sexuale in zonele genitale, obligarea victimei sa se dezbrace si sa pozeze in diferite ipostaze in timp ce agresorul se masturbeaza etc.
Codul penal din tara noastra defineste violul ca fiind „Actul sexual de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa” (art. 197, alin. 1). De abia in anul 2000 legislatia a introdus si pedepsirea infractiunii de viol marital. Abuzul propriilor copii intra atat ca infractiune de viol, cat si ca incest.
Violuri in familie – violul marital
Datoria femeii. Discutia asupra violurilor in familie si acceptarea violului marital ca fiind o infractiune si un fapt inacceptabil a luat amploare de abia in ultimii zeci de ani. Inainte, se considera ca violul sotiei de catre sot nu exista, deoarece este datoria si obligatia femeii sa intretina raporturi sexuale cand sotul o doreste. In sfarsit, astazi se accepta ca daca sotul isi obliga sotia prin forta sau alt tip de constrangere sa intretina relatii sexuale, este vorba de viol, desi inca este o problema dezbatuta (cum se dovedeste acest viol?).
Scuze pentru violul marital. Este o chestiune foarte delicata – in primul rand, e dificil sa demonstrezi ca e vorba de un viol. In al doilea rand, barbatul care si-a agresat sotia poate sa nu recunoasca – deci se pune problema credibilitatii barbatului si a credibilitatii femeii. Mai mult, barbatii pot folosi pretexte: “femeia a spus nu, dar ea de fapt vroia”, “femeia l-a provocat, atras, apoi s-a razgandit deodata”, “este doar o razbunare a femeii”. Vedem, asadar, ca este dificil pentru o victima a violului marital sa ceara dreptate si pedepsirea agresorului, chiar atunci cand ea doreste aceasta.
Rusine. Insa de multe ori, femeile victime ale violului marital nu doresc sa declare fapta agresorului, nici in fata autoritatilor, nici a apropiatilor. Le este rusine ca s-a ajuns aici, ca nu au putut sa controleze situatia.
Teama. Un alt motiv pentru care violurile maritale raman secrete este teama – teama de urmari, teama ca barbatul va scapa fara pedeapsa si ca se va razbuna. Mai este vorba de teama ca astfel isi distruge familia si ramane singura. Si asa, femeile prefera de multe ori sa uite de agresiune, sa se prefaca, sa isi spuna incercand sa se convinga ca nu e vorba de viol, ci de o partida de sex diferita… Si raman traind in teama si in nesiguranta, alaturi de un barbat care le controleaza fizic si psihic, care le tine intr-o continua frustrare…
Intimitatea familiei. Atat abuzul sexual, cat si agresiunile fizice raman de multe ori un secret de familie – chiar victimile cred ca strainii nu au de ce sa intervina si nu ar trebui sa afle ce se petrece in intimitatea familiei. In plus, problema violurilor in familie si in special a violului marital este delicata si pentru ca autoritatile considera ca este o chestiune de rezolvat intre soti, in intimitatea familiei.
De ce sunt acceptate violurile maritale. Si astfel, femeia nu numai ca nu isi acuza sotul, dar pastreaza si secretul, protejandu-l si traind astfel alaturi de omul care o poate abuza oricand. De ce? Teama de forta fizica, de violenta. Teama de a fi parasite si a ramane singure. Controlul psihologic – sotul ajunge sa o domine mai mult decat fizic, sa o stapaneasca (lipsa de incredere in sine si nesiguranta fac din femeie un fel de sclav supus). Si convingerea sau incercarea de a se convinge ca nu e un fapt grav, ca nu e viol, ci ca sotul nu si-a dat seama ca ea nu vrea…
Violuri in familie – copilul victima
Un secret oribil. Este clar ca abuzarea propriului copil de catre un parinte nu mai este o chestiune dezbatuta – este o fapta grava cu urmari grave. Insa de multe ori, este o fapta ramasa secreta. Fie ca celalalt parinte este plecat, fie ca nu isi da seama sau refuza sa accepte adevarul oribil, violarea copilului ramane de multe dati o chestiune intre parintele agresor si copilul agresat.
De se supune copilul. Copiii de varste mici nici nu inteleg la ce sunt supusi, ei nu inteleg ce le cere parintele sa faca si ca nu este un lucru normal. Ei au incredere si chiar isi iubesc parintele, asa ca fac ce li se cere. Ei sunt obisnuiti sa se supuna adultilor, in special parintilor. Un lucru oribil – copiii mici care nu realizeaza ce li se intampla ajung chiar sa considere abuzul sexual ca parte normala din viata lor si nu spun nimanui. Doar unul din cazurile socante: o fetita de 5 ani abuzata mult timp de catre tata, a continuat sa isi iubeassca parintele si sa doreasca sa il viziteze pe acesta in inchisoare – ea inca nu realiza ce i-a facut tatal!
Teama. Un copil agresat sexual care stie ca nu este normal tot nu va cere des ajutor – frecvent de teama: teama de a fi pedepsit, teama de parinte, dar si teama de a isi pierde familia, de a fi separat de parinti. Asa, de multe ori, copilul abuzat sexual incearca sa se obisnuiasca, sa suporte momentele de abuz si apoi sa uite, sa ignore, sa fuga intr-o lume imaginara, sa pretinda ca totul este bine – oricat de oribil suna.
Vina. Unii copii abuzati sexual de catre parinte pot crede ca aceasta este un fel de pedeapsa pentru ca au fost rai sau ca merita acest tratament. Ei ajung sa se simta ei cei vinovati pentru ce li s-a intamplat.
Recompense. Poate ca suna si mai groaznic, dar violurile in familie, si anume violarea copilului poate fi acceptata de catre victima pentru ca i se ofera o recompensa: “daca esti cuminte si faci ce iti cer, iti dau…”.
Izolare vs. agresivitate. Copilul incearca sa faca fata acestei situatii, sa traiasca ca si cum nimic nu este ciudat si apeleaza la un mecanism de conservare, de auto-aparare. De multe ori se retrage in reverie, incearca sa uite de abuz si traieste intr-o lume imaginara. Se izoleaza de alti copii, se fereste de adulti si sta cat poate singur. Alteori, ei fac fata situatiei razbunandu-se in felul lor: insa nu pe parintele agresor, ci pe alti copii mai slabi. Ei isi revarsa frustrarea prin acte violente sau chiar agresiunile sexuale invatate asupra altor copii. Multi copii abuzati sexual devin si ei agresori la randul lor.
Violurile in familie iau si alte forme: frati mai mari ce isi abuzeaza surorile, matusi si unchi ce isi abuzeaza nepotii, adulti ce abuzeaza rude de varsta adulta… Este o necesitate ca reactia sociala in fata acestor forme de abuz sexual sa fie mai aspra, mai clara si sa fie implementate forme adecvate de a oferi ajutor celor care il cer. Credinta ca este o “chestiune in familie” trebuie depasita odata pentru totdeauna.
