Conceptul de violenta mostenita ar trebui reformulat, caci nici o cercetare stiintifica – fie biologica, medicala, psihologica sau sociologica – nu a demonstrat vreodata existenta unei gene a violentei, care sa se transmita de la parinte la copil. Oricat de simpla si atractiva ar fi aceasta solutie: o persoana este violenta pentru ca a mostenit acest comportament, explicarea aparitiei unui comportament violent este mult mai complexa.
Termenul de violenta mostenita poate fi utilizat literal doar atunci cand se vorbeste despre transmiterea genetica a anumitor boli psihice care includ in simptomele de manifestare aparitia unor comportamente agresive. Intr-adevar, se distinge o corelatie reala intre existenta unor tulburari psihice care pot fi transmise – cum ar fi schizofrenia – si adoptarea unor acte violente. Insa in nici un caz nu trebuie ca violenta sa fie explicata prin variabila boala psihica, frecventa comportamentelor agresive fiind ridicata in randul indivizilor normali din punct de vedere psihic.
Astfel, violenta mostenita ar trebui mai degraba sa fie numita violenta invatata social, intr-adevar de cele mai multe ori de la parinti. In cadrul socializarii si a invatarii valorilor, normelor si a modelelor comportamentale, copilul isi ia ca primi referenti pe cei apropiati – parintii. Acestia sunt primele modele observate de catre copil, iar atitudinea si valorile generale ale acestora sunt interiorizate de catre cel mic.
Daca un copil observa chiar din primii ani prezenta unui model comportamental agresiv la unul dintre parinti sau la amandoi, el va prelua acel model si ulterior il va aplica in viata de zi cu zi. Copilul expus violentei intre membrii cuplului conjugal va retine ca modalitate de solutionare a unui conflict violenta! Cu cat observa mai frecvent anumite comportamente agresive la parintii sai, cu atat se va obisnui cu ele si le va considera normale.
Fiinta umana este prin natura sa adaptativa si deci se adapteaza cu usurinta mediului in care traieste, copilul crescut intr-un mediu violent se adapteaza acestuia si il va reproduce atunci cand isi va forma propria familie. Iar aici se potriveste termenul de violenta mostenita – in sens simbolic: copilul va mosteni acele comportamente agresive pe care le vedea la parintii sai. Cand aparea un conflict sau cand unul dintre parinti facea ceva gresit, se apela la violenta? Cel mic va retine acest mod de a “rezolva” problemele.
Pornind de la conceptul de violenta mostenita se poate vorbi si despre violenta traita. Copilul care a fost deseori agresat fizic ca modalitate de sanctionare va retine de asemenea acest mod de educatie. Daca este obisnuit sa primeasca dupa o gafa oarecare o pedeapsa fizica, acest stil educativ deficient va fi preluat in propria familie. Mai grav este cazul copilului agresat, abuzat fizic constant, fie ca pedeapsa, fie ca descarcare a parintilor. Acest copil se va confrunta din copilarie cu stres, sentimente de frica, panica, confuzie – de ce este pedepsit, doar nu a gresit cu nimic! Copilul abuzat va utiliza apoi violenta ca mod de a-si descarca propriul stres acumulat de-a lungul anilor.
Violenta poate sa apara timpuriu; copilul isi va agresa colegi de scoala mai slabi, sau mai tarziu in dezvoltarea sa ca adult, in propria familie. Trebuie retinuta ecuatia stres-frustrari-agresivitate. Copilul abuzat fizic va acumula frustrari refulate, care la un moment dat pe parcursul vietii sale vor rabufni si vor conduce la adoptarea unui comportament violent fata de cea mai apropiata si accesibila persoana din apropierea sa: partenerul de cuplu sau proprii copii. Si procesul o poate lua de la capat si chiar are sens expresia de violenta mostenita! Un copil abuzat isi va abuza copilul, care va creste si isi va abuza la randul sau copilul, si asa mai departe…
Violenta mostenita se poate referi si la corelatia alcool-violenta. Alcoolismul se poate intr-adevar transmite de la parinte la copil, fie ca se vorbeste despre o transmitere genetica, fie tot despre o invatare sociala a comportamentului. Iar una dintre cauzele primare ale aparitiei comportamentelor violente este abuzul de alcool (si de alte substante psiho-active). Alcoolul dezinhiba persoana, face ca instinctele sale primare sa preia controlul si ca rationalitatea sa fie ignorata in favoarea reactiilor emotionale instinctive. Iar cand persoana se confrunta cu o sursa de stres oarecare si apeleaza la alcool, modalitatea de a se descarca de acel stres va fi comportamentul agresiv!
Desi, dupa cum s-a mentionat, nu s-a realizat o interdependenta clara intre transmiterea genetica si comportamentul agresiv, violenta mostenita apare in unele studii ca fiind posibila in sens literal. Rolul esential al fi cel al existentei anumitor anomalii in cromozomii sexuali, anomalii transmise la copil.
Astfel, prezenta unui cromozom in plus ar favoriza aparitia comportamentului violent prin existenta unor deficiente la nivelul sistemului nervos central. Insa aceste anomalii in cromozomi sunt extrem de rare, deci nu se poate vorbi de mostenirea genetica ca fiind o cauza primara a violentei. S-a constatat sigur doar faptul ca barbatii care prezinta un asemenea cromozom in plus prezinta o inteligenta sub medie si lipsa controlului emotional, factori care sunt extrem de favorabili adoptarii violentei ca mod de gestionare a unei situatii dificile.
Insa termenul de violenta mostenita trebuie utilizat cu precautie, caci acesta nu face decat sa intareasca ideea populara cum ca “nu ai ce sa-i faci, asa e el de la mama lui”, ideea ca agresorul este bolnav si deci nu poate fi ajutat sau facut responabil de faptele sale – idee extrem de periculoasa. Majoritatea persoanelor violente nu sunt bolnave psihic – asta trebuie sa se retina – si singura lor “boala” care apare frecvent este alcoolismul. In rest, totul tine in primul rand de invatare sociala si de unii factori de personalitate (care nu sunt decat uneori mosteniti) – autocontrol scazut, emotivitate sau indiferenta afectiva.
