Veverița siberiană (Tamias sibiricus), vezi cum trebuie crescută această rozătoare ca și animal de companie

Veverita siberiana (Tamias sibiricus) dupa cum ii spune si numele provine din padurile din Siberia, Coreea si Mongolia, dar si regiunile nordice ale Japoniei si Chinei. Are un aspect foarte frumos, corpul sau este acoperit de blana maronie-roscata, cu cinci dungi negre care se intind de la gat pana la coada. In jurul ochilor mari si negri prezinta dungi albe, iar pe partea ventrala blanita este alba. Are corpul rotund si micut, cu o structura subtire, capul este destul de mare, gatul este scurt si gros, urechile mici si rotunde.

Un exemplar adult poate ajunge la lungimea de 17 cm, lungimea cozii de 10 cm si greutatea de 125 g. Pe lateral, de o parte si de alta a botului are vibrize fine si lungi, care ii amplifica mirosul. Membrele anterioare sunt mai scurte, se termina cu labe cu cate patru degete, prevazute cu gheare ascutite, lungi si curbate.

Membrele posterioare sunt putin mai lungi, au fiecare cate cinci degete si sunt de asemenea prevazute cu gheare tari si ascutite. Cand mananca obisnuieste sa-si sprijine corpul pe membrele posterioare, iar cu cele anterioare sa-si tina hrana. La aceasta veverita maxilarele au dinti incisivi, molari si premolari. Dintii incisivi sunt lati, in forma de dalta, iar radacinele lor au o crestere in mod continuu. Canii lipsesc, in locul lor apare o zona libera.

Este un animal diurn, vioi, foarte curios si agil, activ numai dimineata si seara, cand isi cauta mereu de mancare. Se catara cu usurinta in copaci, este rapid si agil, doar in lunile reci de iarna si in zilele toride de vara este inactiv. In mediul sau natural, din luna octombrie pana in luna aprilie intra intr-un somn de iarna, in captivitate insa acest animal sare peste aceasta etapa, dar este foarte somnoros.

Veverita siberiana ajunge la maturitatea sexuala dupa 10 luni, femela are o perioada de gestatie de 30-34 de zile, dupa care face un numar de 3-5 pui, pe care ii alapteaza 5 saptamani. Speranta de viata in mediul lor natural este de 6-12 ani.

Ca animale de companie, aceste veverite pot fi cumparate de la crescatorii de animale sau de la magazinele specializate in vanzarea de animale. Cand se alege un astfel de exemplar, acesta trebuie observat cu atentie ca sa nu fie bolnav – blana lui trebuie sa fie pufoasa, sa nu existe zone lipsite de par (acesta este semnul unei boli), anusul si zona de sub coada trebuie sa fie curate, fara fecale (in caz contrar inseamna ca animalul are diaree cauzata de bacterii sau paraziti), membrele sa nu fie tarate (ar putea fi cazul unei posibile fracturi sau boli neurologice) si nu in utimul caz animalul trebuie sa fie vioi.

Veverita siberiana poate fi crescuta atat la apartament, cat si la casa, in balcon sau in curte, in custi mari (de minim 80 cm lungime, 80 cm inaltime si 50 cm latime) sau voliere – care pot adaposti mai multe animale. Cand este o pereche de veverite dimensiunile custii trebuie sa fie duble. Cusca trebuie sa fie dreptunghiulara, prevazuta cu o plasa de sarma cu ochiuri foarte mici astfel incat animalul sa nu poata evada si acoperita cu material plastic.

De asemenea cusca trebuie plasata pe un suport de plastic cu marginile foarte ridicate, care sa nu permita scurgeri de deseuri alimentare, de urina si fecale. Cele doua usi de la cusca trebuie asigurate fiecare cu o sarmulita, deoarece aceste veverite sunt foarte abile si invata repede cum se deschid usile de la sistemul de inchidere destul de simplu si astfel ies afara.

Daca se opteaza pentru o voliera, aceasta trebuie sa aiba de jur imprejur o plasa de sarma cu ochiuri destul de mici, podeaua sa fie facuta din plexiglas acoperit cu paie si pamant, sa fie inclinata pentru a nu se creea baltoace de urina si de asemenea pentru a se evita saparea de galerii de catre priceputele rozatoare. De asemenea, nu trebuie sa lipseasca acoperisul care sa le apere de soarele puternic sau de stropii de ploaie. Atat in custi cat si in voliere se poate folosi un asternut din paie, frunze, sau bucati de hartie moale, dar nu de ziar.

Dieta acestor veverite trebuie sa fie echilibrata, sa contina seminte, fructe, legume, anumite alimente de origine animala si foarte putine grasimi. Dintre fructe sunt indicate portocalele, piersicile, perele, clementinele. Nu se dau niciodata nuci, alune, migdale, prajite sau sarate, intotdeauna simple. Mineralele si fibrele nu vor lipsi daca in alimentatie se vor introduce anumite legume si verdeturi: morcovi, rosii, salata verde, frunze de papadie si altele. Din cusca nu trebuie sa lipseasca niciodata apa, vasul pentru apa trebuie sa fie mereu curat, iar apa proaspata, schimbata in fiecare zi.

Aceste veverite se pot inmulti si in captivitate. Dupa imperechere masculul trebuie mutat intr-o cusca separata, astfel incat femela sa poata sta linistita pe perioada sarcinii si alaptarii puilor. Uneori masculul devine agresiv cu puii deoarece vrea sa se imperecheze iar cu femela, de aceea el trebuie sa stea separat. La nastere puii cantareasc 3-4 g, insa in urmatoarele saptamani ei cresc foarte repede.

Puii trebuie sa ramana cu mama lor o perioada de 7-8 saptamani, timp in care o perioada sunt alaptati, astfel ca organismul lor se dezvolta normal, apoi sunt intarcati si ajung sa se hranesca singuri. In perioada alaptarii veverita-mama nu trebuie deranjata deoarece devine foarte repede stresata si este tentata sa fie agresiva cu puii ei.

Aceste veverite sunt crescute destul de usor ca animale de companie, deoarece nu necesita vaccinari, nu trebuie spalate, sunt animale foarte curate, care nu emana mirosuri neplacute, sunt vioaie si active numai ziua.

Veverita siberiana face parte din ordinul Rodentia si familia Sciuridae.

Video – Veverita siberiana (Tamias sibiricus):