Se pare ca, de multe ori, in privinta obiectelor casnice, femeile au cele mai bune idei, un exemplu relevant fiind si inventarea tigaii de teflon. In 1954, francezul Marc Gregoire, inginer la Oficiul National de Studii si Cercetari Aerospatiale, era preocupat de perfectionarea unei undite telescopice, din fibra de sticla si teflon, care sa culiseze mai usor, ceea ce a si reusit, numai ca tentativa de a o comercializa a fost un esec total. In acest context, sotia sa, Colette Gregoire, i-a sugerat sa incerce sa acopere o tigaie de aluminiu, cu produsul american, teflon, un material revolutionar, care facuse mare valva, pentru a impiedica lipirea mancarii in timpul prepararii pe foc.
Experimentul a dat roade, chiar daca primele tigai antiadezive erau destul de fragile si era necesara folosirea unor ustensile speciale, pentru a nu zgaria suprafata vasului. Produsul a fost brevetat, sub denumirea “tigaia care nu lipeste” si s-a comercializat cu marca Tefal, o prescurtare de la Teflon si Aluminiu.
Prima tigaie de teflon se pastreaza, in prezent, la Muzeul Dupont-de-Nemours, din Statele Unite ale Americii. Compania Tefal S.A. a fost infiintata in 1956, la Sarcelles, in partea de nord a Parisului, avandu-i ca fondatori , evident, pe Marc Gregoire si pe Louis Hartmann, specialist in polimerul antiaderent, adica teflonul.
Primii cinci ani au fost dificili, dar, in urmatoarea perioada, societatea s-a dezvoltat intensiv, printr-o multime de inovatii. In 1961, publicarea unei fotografii cu Jackie Kennedy, sotia presedintelui Americii, John F. Kennedy, cu o tigaie Teflon in mana, intr-un magazin new-yorkez, a fost o adevarat lovitura publicitara, intr-un timp record vanzandu-se peste un milion de tigai. Pana in 1968, Tefal S.A. a devenit lider mondial in producerea de obiecte casnice, in acelasi an fuzionand cu Grupul SEB (Societe d’Emboutissage de Bourgogne), la fel de renumit.
Teflonul a fost descoperit din intamplare, in 1938, de catre un angajat al firmei DuPont de Nemours, una dintre cele mai importante companii, din Statele Unite ale Americii, in domeniul chimiei si al maselor plastice. Angajatul respectiv era un tanar chimist, de 27 de ani, Roy Plunkett, care lucra la punerea la punct a unui nou tip de frigider. La un moment dat, a vrut sa raceasca, in zapada carbonica, un gaz numit tetrafluoretilena.
In aceste imprejurari a descoperit ca tetrafluoretilena a polimerizat si s-a transformat intr-o pudra (PTFE – politetrafluoretilena) rezistenta pana la 260 de grade Celsius, cu proprietati antiadezive extraordinare. Intr-o prima faza, PTFE (teflonul) a fost utilizat de catre armata americana, pentru fabricarea bombei atomice, deoarece era foarte rezistent la agentii corozivi, derivati din procesul obtinerii uraniului.
In prezent, teflonul se utilizeaza in aviatie, in industria automobilelor, aeronautica, electronica, medicina, constructii etc. De exemplu, acoperisurile Centrului Geoge Pompidou, din orasul francez Metz, ca si cel al stadionului Soccer City, din Johannesburg (Africa de Sud), sunt protejate de un strat de teflon etans, care rezista la orice conditii meteorologice.
Inca de la aparitia tigailor de teflon au existat controverse legate de toxicitatea/nontoxicitatea acestui produs, cei mai multi facand legatura (falsa) cu utilizarea teflonului la fabricarea bombei atomice, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Din punct de vedere chimic, spun specialistii, teflonul este inert si nontoxic, la temperaturi mai joase, dar incepe sa degaje produsi toxici de la 230 de grade Celsius in sus – adica temperatura la care ajunge o tigaie pusa pe foc, dupa doua-cinci minute.
Diverse experimente au aratat ca, peste 350 de grade Celsius, tigaia produce emisii cu efect mortal asupra pasarilor de companie (canari, perusi, papagali etc.), deoarece acestea (gazul, particulele emise) se fixeaza in plamani, producand ceea ce se numeste “febra polimerilor” (precum gripa la om).
Grasimile – uleiul, untul – incep sa arda in jurul temperaturii de 200 de grade Celsius, un studiu evidentiind ca tigaia de teflon este mai putin toxica daca se foloseste fara niciun pic de grasimi, chiar la temperaturi mari, decat daca se folosesc grasimi supraincalzite. In pofida suspiciunilor, pana in anii 2000, nu s-a putut constata o legatura directa intre folosirea tigaii de teflon si vreun efect negativ asupra sanatatii.
In 2005, Agentia de protectie a mediului inconjurator, din Statele Unite ale Americii, a descoperit ca un acid folosit pentru fabricarea teflonului (PFOA/C8 – acid Perfluoro-octanoic) este cancerigen, aspect care inca nu este lamurit pe deplin nici in prezent. Mai mult, Compania DuPont a fost acuzata ca a incercat sa musamalizeze aceasta situatie, incercand sa ofere 16 milioane de dolari autoritatilor sanitare din SUA, care sustineau ca tigaia teflon este periculoasa.
Pe de alta parte, 60 000 de persoane, care locuiesc in apropierea uzinelor americane DuPont, au actionat firma in instanta, iar DuPont a fost condamnata sa plateasca 345 milioane de dolari despagubire pentru riscul la care i-a expus pe locuitori, fiind obligata, in acelasi timp, sa sisteze deversarea deseurilor cu PFOA, in apele si pe solul din apropiere. Respectivii locuitori observasera o crestere anormala a cazurilor de cancer de prostata si de leucemie.
Medicii sustin ca PFOA se acumuleaza mai ales in tesutul adipos si, in 2007, o analiza a sangelui ombilical a 300 de nou-nascuti din Baltimore, a aratat o contaminare intra-uterina generalizata (adica in toate cele trei sute de cazuri). PFOA se transmite de la mama la fat si poate provoca deformatii faciale. In 2010, un alt studiu efectuat pe muncitori care lucrau cu teflon a demonstrat o corelatie intre prezenta PFOA in sange si nivelurile crescute de colesterol, o diminuare a imunitatii, hipotiroidism, rezistenta la insulina etc.
PFOA face parte din poluantii organici persistenti, care nu se descompun (sau se descompun foarte putin) in natura, este bioacumulabil (se depune, la om si la animale, in tesutul adipos, dar si in scoarta arborilor, in cochiliile molustelor etc.), gasindu-se astfel de urme la Poli, la ursii polari, la vietuitoarele din mari si oceane, in ficatul pasarilor salbatice si in alte locuri din natura.
Sub astfel de presiuni, DuPont a anuntat intentia de a suprima emisiile de PFOA, pana in 2015, cautand alternative la aceasta situatie extrem de complicata si care vizeaza, de exemplu, si alte produse finite – ambalaje, lentile de contact, piese de vestimentatie (materialul impermeabil Gore-Tex), materiale de acoperire a solului etc.
