De ce unora parcă le este frică să spună aceste două simple cuvinte: „te iubesc”? Chiar şi când sentimentele lor sunt evidente, nu reuşesc să şi le exprime prin vorbe. Încearcă să facă declaraţii de tipul „chiar te plac”, „însemni mult pentru mine”, „îmi eşti drag(ă)”, „iubesc…să fiu cu tine” – dar nu poţi scoate nici cu cleştele de la ei declaraţia „te iubesc”!
Este destul de neplăcut să spui te iubesc şi să nu primeşti acelaşi răspuns. Uneori, încearcă să evite răspunsul printr-un sărut, alteori răspund cu cuvinte care mai degrabă strică momentul: „şi eu…te plac” sau „mulţumesc”… Ceea ce nu înseamnă că nu simt dragoste neapărat, ci pur şi simplu nu se pot exprima cu atâta uşurinţă.
De ce unele persoane se feresc să facă declaraţii de dragoste?
Sunt două mici cuvinte – şi totuşi sunt încărcate de semnificaţie şi schimbă multe într-o relaţie.
Dar teama îi opreşte pe unii să facă această declaraţie, chiar dacă o simt. Teamă de a nu li se răspunde la fel, de a se simţi apoi refuzaţi sau de a afla că celălalt nu simte la fel. De asemenea, teama poate proveni dintr-o experienţă negativă din trecut: când persoana a făcut o declaraţie de dragoste la care i s-a răspuns rău. A spune primul „te iubesc” înseamnă să te laşi să fii vulnerabil în faţa celuilalt, aşteptând răspunsul său.
De altfel, teama de declaraţia de dragoste poate proveni şi din semnificaţia şi implicaţiile declaraţiei: unii cred că „te iubesc” implică faptul că spui de fapt „te voi iubi mereu”, „sunt sigur că vreau să rămân cu tine”, „ne vom căsători” etc.. Mai exact, unii încarcă aceste două cuvinte cu semnificaţii mult mai adânci: iubirea nu este doar expresia sentimentelor prezente, ci înseamnă implicarea, angajamentul, seriozitatea şi viitorul împreună.
Modul personal de exprimare a iubirii este diferit de altfel de la persoană la persoană. Cineva poate că nu simte nevoia declaraţiei verbale deoarece simte că îşi exprimă mai clar sentimentele în alte feluri mai semnificative: gesturi, atingeri, priviri. Fiecare se exprimă cel mai bine pe căi diferite.
Greutatea de a îţi exprima emoţiile este un alt motiv care opreşte pe unele persoane să spună „te iubesc”. Când un copil creşte într-un mediu mai degrabă rece, în care nu a fost deloc obişnuit să i se spună şi să i se arate că este iubit şi nu a fost încurajat la rândul său să îşi exprime sentimentele, devine des un adult care, deşi simte ca oricine, nu se exprimă deloc la fel de natural şi uşor. Unii copii chiar sunt învăţaţi că exprimarea directă a sentimentelor e semn de slăbiciune şi nu este „adecvată”. Logic că la maturitate nu îi este uşor unei astfel de persoane să se exprime autentic.
Bineînţeles că un alt motiv evident pentru care unii nu spun „te iubesc” este cel că nu simt aceasta sau că încă nu sunt siguri de ceea ce simt. Este de preferat să nu faci declaraţii de dragoste dacă nu eşti cu adevărat sincer şi sigur.
Căci există şi persoane opuse, care spun „te iubesc” în stânga şi-n dreapta, o spun des şi multora. În aceste cazuri, aceste două cuvinte îşi pierd mult din semnificaţia lor specială (când iubitul sau iubita spune şi pisicii zilnic „te iubesc”, parcă nu te mai simţi atât de special când ţi-o spune şi ţie!).
În orice caz, a spune „te iubesc” nu te leagă pe veci de o persoană; nici măcar nu promite că vei avea o relaţie de lungă durată cu persoana. Este doar exprimarea sinceră a sentimentelor tale din prezent şi este cât se poate de sănătos pentru oameni să se exprime sincer, fără limite, temeri, obligaţii!
