Amurul este o specie de pesti originara din China, din bazinul fluviului care-i poarta numele. In apele romanesti, el a fost introdus prima data pe la jumatatea secolului trecut. Datorita asemanarii cu crapul, el mai este denumit si crapul chinezesc, cu toate ca are trasaturi comune mai degraba cu cleanul. Principalele sale surse de hrana sunt algele si stuful.
In piscicultura, amurul este folosit ca o sursa importanta de proteine, intrucat algele si stuful pe care le consuma pot fi transformate cu usurinta in proteine animale. In ceea ce priveste gustul sau, acest peste are o carne apreciata de catre pescari.
In Romania, amurul este prezent in cantitati foarte mari in majoritatea raurilor importante, cat si in Delta, unde s-a adaptat cu succes. De asemenea, cel putin amurul alb este vanat foarte mult, intrucat se afla cam in aceleasi locuri unde se afla si crapul. Exista doua mari subspecii de amur. Este vorba despre amurul negru si amurul alb.
Amurul negru este deseori confundat cu crapul obisnuit. In ceea ce priveste aspectul sau, el are o gura foarte mare, aflata sub linia mediana. Ceea ce se remarca la acest peste este lipsa aripioarei mai lungi de pe abdomen (carena ventrala). Corpul amurului negru este mai alungit, iar solzii sai il acopera aproape cu totul. Principala deosebire fata de amurul alb se refera la coloritul celor doua subspecii, cel din urma fiind mai deschis din acest punct de vedere. De asemenea, amurul negru are o gura asemanatoare cu crapul obisnuit, spre deosebire de amurul alb.
Amurul negru poate ajunge si pana la 1,5-2 metri in lungime si chiar pana la zeci de kilograme in greutate. Cu toate acestea, cel putin pe teritoriul tarii noastre, nu au fost capturate astfel de exemplare. Cel mai mare amur negru prins in Romania nu depasea 20 de kilograme.
Aceasta subspecie de amur se hraneste cu raci, melci, scoici, larve de insecte, dar si cu unele plante subacvatice.
Din punctul de vedere al reproducerii, el nu poate realiza acest proces in medii naturale, insa acest aspect nu l-a impiedicat sa se adapteze foarte bine in majoritatea tarilor in care a fost introdus, inclusiv in Romania. Vorbim aici despre statele de pe teritoriul fostei URSS, dar si in alte tari din afara Europei, precum Vietnam sau Taiwan. In Romania, el este crescut in amenajarile piscicole, dar poate trai si in Dunare sau in raurile importante.
Comportamentul amurului negru este unul prudent. De cele mai multe ori, prefera sa iasa in cautarea hranei doar pe timp de noapte si foarte rar in timpul zilei.
Cealalta subspecie de amur, amurul alb, mai este denumit si cosas, in termenii populari din tara noastra. El este originar din China si din imprejurimile acestui stat, iar pe continentul european a fost introdus doar in unele state din partea central-nordica.
Amurul alb are, in medie, o lungime de 50-60 de centimetri si o greutate de pana la 10 kilograme. Asta nu inseamna ca nu au fost descoperite si exemplare mai mari, de 1,5-2 metri si chiar de peste 100 de kilograme.
Fiind inrudit cu cleanul, crapul sau rosioara, amurul alb se aseamana cu toti acesti pesti. Corpul sau este relativ alungit. Culoarea sa este gri, insa prezinta si unele reflexe aurii si argintii, in special pe abdomen.
La fel ca si amurul negru, cel alb este foarte atent si prevazator atunci cand se hraneste, preferand sa-si caute mancarea noaptea. Pe langa plantele acvatice, el prefera si ramele, larvele de insecte sau chiar alti pesti mai mici.
In fine, un ultim aspect demn de mentionat este ca amurul, atat cel alb cat si cel negru, atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de cinci ani.
