Somnambulismul la copii – mersul in timpul starii de somn (dar si alte miscari automate sau chiar vorbitul in somn) este o tulburare relativ comun intalnita la copii, in special intre varstele de 3 si 12 ani. Ca parinti, va puteti speria vazand deodata micutul mergand confuz prin camera sa sau prin casa si realizand ca el de fapt doarme. Insa atat timp cat luati masuri de precautie ca acesta sa nu se raneasca, somnambulismul nu trebuie sa va provoace o mare ingrijorare.
Dupa cum s-a mentionat, somnambulismul apare cel mai des la copiii intre 3 si 12 ani (perioada 5-7 ani fiind, se pare, cea mai frecventa); o mare parte dintre copii nu vor mai avea aceasta tulburare de somn la varste mai mari. Copilul somnambul se ridica din pat si incepe sa mearga, fiind insa in stare de somn, inconstient de miscarile sale (specialistii ne spun ca este o stare de somn profund, din care trezirea este dificila).
Copilul merge si poate chiar face gesturi automate: el poate deschide usa sau lua in mana un obiect, isi face nevoile fiziologice, in camera sau chiar in baie (la copii, gesturile sunt relativ simple, cele automate si repetitive; la adulti, devin mai complexe – unii tineri si adulti au condus masina!). Oarecum socant pentru parinti poate fi faptul ca copilul are cel mai des ochii deschisi – insa nu vede si nu aude nimic, fiind de fapt in stare de somn. Tulburarea de somn este uneori insotita chiar si de vorbitul in timpul somnului (o alta tulburare intalnita fie de sine statatoare, fie alaturi de mersul in somn).
De ce apare somnambulismul la copii
Mostenirea ereditara este un factor important – copiii pot avea episoade de mers in somn daca si parintii au avut (sau au) aceasta tulburare.
O perioada de anxietate, de stres sau o depresie poate duce la aparitia acestei tulburari de somn. Cand copilul trece printr-o perioada de schimbare stresanta sau este depresiv, tulburarile de somn sunt simptome frecvente.
Programul de somn dezechilibrat – perioadele de insomnii, dar si un program haotic, fara ore regulate de somn, un somn insuficient sau chiar somn in exces (mai ales somn in exces in timpul zilei) pot duce la manifestarea tulburarilor de somn.
Febra ridicata a copilului poate cauza episoade de somnambulism.
Vestea buna pentru parinti este ca, in general, somnambulismul la copii nu indica vreo afectiune fiziologica sau o tulburare psihica si ca, de multe ori, dispare la varste mai mari. Grija esentiala a parintilor trebuie sa fie siguranta copilului. Este, bineinteles, de recomandat sa cereti opinia medicului – aceasta cu atat mai mult cu cat episoadele de mers in somn sunt frecvente sau cand copilul face gesturi cu potential periculos (destul de rar, copilul se poate manifesta violent). Uneori, cand episoadele sunt extrem de dese, medicul poate opta pentru unele medicatii, dar si pentru unele metode de terapie si autocontrol.
Episodul de somnambulism la copii (si la adulti, cand se manifesta) apare la cateva ore (2-3) de la culcare, in faza somnului profund si este unul relativ scurt – doar cateva minute, foarte rar pana la jumatate de ora. Copilul se trezeste uneori in timpul episodului si vede speriat ca se afla in picioare, uneori in afara camerei sale, insa nu isi poate aminti cum a ajuns acolo. Alteori, copilul ajunge singur sau ghidat de parinte inapoi in pat, fara a se trezi – in acest caz, el tot nu isi va aminti de obicei nimic din drumul lui nocturn, din miscarile si gesturile sale.
Somnambulismul la copii se poate manifesta prin episoade extrem de rare – de exemplu, cate unul la mai multe luni distanta – sau episoade relativ dese. Cea mai mare grija a parintilor trebuie sa fie siguranta copilului – de aceea, in camera sa nu trebuie sa existe nici un obiect periculos sau obiecte mari si piese de mobila in mijlocul camerei, de care copilul se poate impiedica. Ferestrele trebuie incuiate cu un sistem special – se intampla ca un copil somnambul sa deschida automat fereastra si sa cada.
Copilul poate deschide inclusiv usa si merge inconstient prin casa, poate chiar descuia usa de la intrare si iesi; iar existenta unor scari sau ustensilele de bucatarie reprezinta un mare pericol; asadar, desi neplacut, este necesar sa incuiati usa camerei copilului (puteti verifica la jumatatea noptii daca totul este in regula sau daca trebuie sa foloseasca toaleta sau, si mai bine, puteti achizitiona un sistem de monitorizare a camerei copilului – prin sunete sau chiar imagini).
Parintii pot ajuta un copil care a trecut prin episoade de somnambulism incurajand si promovand un program regulat de somn, o rutina relaxanta inaintea culcarii, chiar putina muzica relaxanta, (fara activitati energice, distractive sau dificile inainte de culcare), prin evitarea gustarilor si bauturilor inainte de culcare, prin crearea unui mediu confortabil si linistit. Pentru ca somnambulismul se alatura uneori cosmarurilor si chiar atacurilor de panica nocturne, a ii oferi senzatia de securitate este importanta: o jucarie preferata, o lumina discreta, o poveste linistitoare si vesela inainte de culcare (fara povesti sau filme triste sau horror).
Copilul trebuie trezit? Cum trebuie sa procedeze parintii cand gasesc copilul mergand in somn? In primul rand, nu va speriati, desi situatia vi se pare insolita. Specialistii sfatuiesc sa il ghidati cu blandete inapoi in pat fara a il trezi si sa ramaneti o perioada langa pat, pentru a vedea daca se ridica din nou. Retineti, chiar daca copilul merge, ridica obiecte si are ochii deschisi, el nu este constient, nu va vede si nu va aude. Trezitul in aceasta stare este si foarte dificil si confuz pentru copil, care se poate speria destul de mult si va fi complet dezorientat.
 este o tulburare relativ comun intalnita la copii, in special intre varstele de 3 si 12 ani.){kind=link}