Soacra mea mi-a distrus căsnicia! Ce se întâmplă când intervin părinții în relație

Relatiile cu socrii sunt deseori problematice – in special relatia soacra-nurora. De multe ori, dificultatile provin atat din diferentele de perspectiva, cat si din implicarea excesiva a soacrei in problemele personale ale sotilor si in cresterea copiilor acestora. Va prezentam povestea unei femei careia sotul i-a fost practic furat de catre soacra (va multumim pentru mailurile trimise; pentru a impartasi cu noi mai multe povesti din viata voastra, asteptam mail pe contact@familist.ro).

Soacra mea mi-a distrus casnicia!

“Soacra, soacra – poama acra”… Stiu, multora aceasta zicatoare foarte populara din folclorul romanesc le displace. Poate ca nici nu le pare adevarata. Pentru mine insa a fost mai mult decat adevarata. Pentru mine a fost nenorocirea vietii mele si a familiei mele. Asa ca dati-mi voie s-o folosesc si sa va spun ca mi se pare chiar prea blanda pentru tot ce mi s-a intamplat, pentru tot ce am patit.

Sa va povestesc. Eram bibliotecara, fara studii superioare, intr-o comuna de campie. Parintii mei locuiau acolo, erau simpli tarani, era comuna mea natala si nu aveam planuri de plecare. In mare, eram multumita cu viata mea, desi, cateodata, mi-as fi dorit si eu sa colind magazinele, sa merg la teatru sau cofetarie. Ca sa-mi treaca dorul, mergeam din cand in cand cu cate o prietena in cel mai apropiat oras, cel in care facusem liceul, cheltuiam cativa banuti si eram fericite. In vara anului in care am implinit 22 de ani, a fost repartizat la noi in comuna un nou inginer agronom. Ne-am cunoscut si m-a placut. N-a durat mult si m-a cerut de sotie alor mei. Sigur, au fost imediat de acord, erau chiar mandri ca m-a ales pe mine. Iar eu, eu il iubeam, mi se parea chipes, era asa destept si canta si la chitara!

Ne-am casatorit in toamna urmatoare, pentru ca parintii mei au dorit sa-mi faca o nunta frumoasa. Au strans bani, au muncit, au vandut tot ce se putea. Si a fost o nunta frumoasa, cu multi invitati, cu bucate pe saturate. S-a vorbit mult in sat de ea si s-a spus ca am fost o pereche potrivita, ca eu am fost o mireasa frumoasa… Ca de obicei dupa o nunta.

Atunci, la nunta, i-am cunoscut si pe socrii mei pentru prima data. Socrul meu era un om de treaba, m-a imbratisat si mi-a spus ca eram fata pe care si-o dorea. Ea m-a analizat din cap pana in picioare si am auzit clar cum i-a spus sotului meu: “E cam grasuta“. Am auzit asta foarte bine, desi sotul meu a negat ani in sir ca ar fi adevarat. Da, am fost toata viata cam plinuta, dar asa eram si cand el m-a cunoscut si m-a placut. Deci? Dar sa va povestesc mai departe.

Am nascut o fetita pe care o iubeam amandoi ca pe ochii din cap. Dupa revolutie, sotul meu a intrat in politica si a fost ales primar intr-o comuna apropiata de orasul sau natal, un oras mare din Moldova. Ne-am mutat acolo, intr-un apartament chiar in cartierul unde locuiau parintii lui. M-a bucurat chiar faptul ca ne-am mutat, acum locuiam si eu intr-un oras, iar fetita noastra putea merge la scoli bune. Cu relatiile pe care le avea, mi-a gasit si mie un serviciu, ca secretara intr-o scoala. Eram fericiti.

Soacra mea ma vizita rar, ma critica, dar sotul meu spunea sa nu tin seama. Se amesteca mai ales in modul in care ne educam fata. Nu-i placea la ce scoala am dat-o, ce haine ii cumparam, ce prieteni avea, parerea ei era ca greseam in totalitate in ceea ce faceam in calitate de parinti. Mai ales eu, ca mama. Cica o lasam prea libera, o lasam sa umble in haine nepotrivite, ca o sa ajunga o… Eu ma suparam, sotul meu se distra. El se purta frumos cu mine si cu fata, ne scotea in oras, ii placea mult cum gateam si-mi cumpara mereu cate ceva frumos. N-as fi avut nici un motiv sa fiu nemultumita, daca n-ar fi lipsit mult de acasa. Ramanea de multe ori noaptea acolo, la tara, deoarece spunea ca avea de rezolvat treburi pana seara tarziu.

Problemele adevarate au inceput dupa ce socrul meu a murit. Am inteles, dupa inmormantare si in prima perioada de doliu ca mama lui a avut nevoie de sprijin si consolare. Dar dupa aceea?

Ce facea sotul meu? Incredibil, dar in loc sa vina acasa, el a inceput sa mearga la soacra mea. Din ce in ce mai des, perioade din ce in ce mai lungi de timp, zile in sir, el statea la soacra mea. La inceput nu mi-a venit sa cred, mi-era jena sa-l caut acolo pentru diferite probleme. Lumea din cartier a inceput sa ma intrebe de ce sta mai mult acolo. Ce puteam sa spun? Nu, nu eram despartiti, venea acasa din cand in cand, isi schimba lenjeria si camasile pe care “numai eu stiam sa i le calc asa cum ii placea“, spunea el, manca pe saturate ce gateam si… pleca iar.

Dupa ce am rabdat luni de zile, am indraznit sa-l intreb, in sfarsit, ce inseamna asta. Ce nu-i mai placea ? Era nemultumit de mine ? Mi-a raspuns ca nu. Dar ca mama lui ii cere sa stea cu ea, ca ii e greu singura. “E mama, nu intelegi?“ m-a intrebat. Da, intelegeam, dar eu eram sotia lui si aici era si copilul lui. Dar se pare ca asta conta mai putin. Puse in balanta, eu si fata mea contam mai putin.

Nu mai stiam ce sa cred. Mai eram sau nu mai eram casatorita? In cele cateva randuri cand m-au vizitat parintii si fratele meu, am mintit ca sotul meu era in delegatie. Ce era sa fac? Am impresia, totusi, dupa cum m-au privit, ca stiau adevarul si le era mila de mine. Am luat hotararea, intr-o zi, “sa iau taurul de coarne“. M-am dus la soacra mea acasa, atunci cand stiam ca sotul meu e ocupat la seviciu. M-a intrebat cu acreala ce doresc. Dupa ce i-am spus ca nu e corect ca el sa nu vina acasa, ca are un copil de crescut si de educat, ca ce rost are sa stea cu ea, ce credeti ca a facut? M-a dat afara. Iar cand a venit sotul meu, m-a certat ca am “deranjat-o“ pe mama lui si m-a sfatuit sa nu mai fac asta.

M-am resemnat. Eram multumita ca fiica noastra il vedea din cand pe tatal ei, ca mai dadea pe acasa si stiti ce era ciudat? Cand venea acasa, se purta ca si cand nu se intamplase nimic. Ne aducea flori, bomboane, alte cadouri. Nu mai stiam ce sa cred. Eram o proasta, stiu. Asa imi spuneau toate prietenele si colegele. Dar tineam la el, ce era sa fac? Il mai intrebam, timid, de ce se duce la mama lui si raspundea: “E mama, nu intelegi?“… Nu mai intelegeam deloc.

S-a intamplat apoi si ceva mai grav. Sotul meu n-a mai fost ales primar. Loc de munca nu avea. Nu stiu ce s-a intamplat, ce au facut, dar soacra mea a pierdut apartamentul. Si s-a mutat, impreuna cu sotul meu, in apartamentul nostru. Acum nu mai puteam spune ca nu stau cu sotul meu. Era mereu prezent, nu ma mai puteam plange de asta.

Dar s-a intamplat alt lucru; a inceput sa discute si sa se consulte in legatura cu treburile personale si ale familiei numai cu mama sa. Stateau de vorba ore intregi in camera ei, hotarau ce este de facut si mie numai imi aducea la cunostinta. Eu faceam mancare, spalam, faceam piata, mergeam la sedintele cu parintii… Atat de desprins de ce mi se intampla mie si fiicei mele era sotul meu, incat nici nu a stiut cand ea a dat BAC-ul…

Eram o proasta. Si am fost pana la sfarsit. Niciodata nu l-am convins pe sotul meu ca atitudinea lui era gresita, ca m-a tratat asa cum nu meritam, ca m-a umilit si el, si mama lui… Poama acra, da. Cum a putut sa procedeze astfel incat sa-l indeparteze de sotie si de fiica? Ce fel de femeie era?

Dupa ce fiica mea si-a gasit cu greu un post in alta parte a tarii, am plecat cu ea. Nu-l pot ierta pe sotul meu. Nu ma intereseaza ce face. M-a sunat ca e bolnav si ca sa ma duc sa-l ingrijesc. I-am raspuns ca sa-l ingrijeasca maica-sa. Nu vreau sa mai aud de ei. Acum am o varsta. Dar si acum, pentru mine, o soacra e mai rea decat o boala. Spun unii ca sunt si soacre bune. Se poate. Pentru mine, a fost otrava.