Semne că îți răsfeți copilul excesiv și faci prea des pe placul său

0
1145
Copilul răsfățat
Copilul răsfățat

Te-ai gândit vreodată că probabil îți răsfeți prea mult copilul, că faci prea des pe placul său? Ți s-a spus vreodată că ai un copil prea răsfățat? Te-ai îngrijorat de aceasta, sau ai gândit: „și ce, cât e copil, să se bucure de viață, merită răsfăț”…

Un părinte dorește în mod normal să își sprijine copilul și să îl facă fericit. Dorește să îi împlinească nevoile – și aici apare o mică problemă. Căci există o diferență între nevoile copilului și dorințele sale, cererile sale. A îl răsfăța prea mult înseamnă a lua toate cererile copilului drept nevoi, așadar, a îi oferi tot ceea cere (după posibilități). Răsfățatul copiilor este foarte frecvent și nu numai în familii unde există resurse. Sunt părinți ce fac sacrificii mari doar pentru a-i oferi copilului tot ceea ce își dorește.

Unii părinți văd în răsfăț un mod de a îi arăta copilului că îl iubesc. Altora li se pare natural să îi ofere tot ce vrea. Alții o fac pentru că știu că nu „scapă”, că cel mic tot va obține ce vrea, după ore și zile de sâcâieli… Unii părinți nu pot să spună „nu”, să își refuze copilul, de multe ori de teamă că acesta nu îi va mai plăcea.

A crește un copil echilibrat, fericit, care are tot ce îi trebuie pentru a reuși în viață nu înseamnă însă a îl răsfăța, a îi face prea des pe plac. Dimpotrivă – copilul trebuie să învețe că pentru a avea ce dorește, trebuie să depună și el un efort, nu doar să ceară.

Copil, Foto: app.viralnewschart.com

Semne că îți răsfeți copilul prea mult:

  • Faci multe pentru copilul tău, ți se pare normal să faci lucrurile în locul său, pentrul el, chiar dacă este complet capabil să le facă pe cont propriu. Îi faci curat în cameră, îi așezi masa, îi faci chiar temele… Părintele care își îmbracă copilul chiar când acesta este apt să o facă singur, părintele care strânge și spală hainele unui adolescent complet capabil, nu face decât să își învețe copilul să fie leneș, să ceară din ce în ce mai multe de la alții și să fie răsfățat. Însă sarcina părintelui nu este cea de a face tot în locul copilului, ci de a îl învăța să facă din ce în ce mai multe singur.
  • Accepți multe de la copil fără a impune urmări ale comportamentului său. A greșit? “Nu-i nimic, e doar un copil”. Dar copilul nu trebuie învățat ce este și ce nu este acceptabil și nu trebuie să vadă că acțiunile sale au urmări? Dacă nu ai așteptări de la copilul tău, dacă nu îl înveți să respecte reguli, dacă nu ceri de la el să se comporte adecvat, cum să devină el un om responsabil? Trebuie să dai, dar și să ceri…
  • Îi oferi tot ceea ce își dorește, chiar dacă are deja și chiar dacă nu are nevoie de acele lucruri. Sigur, este dificil să stabilești de ce are cu adevărat nevoie, ce să îi dai și ce să îi refuzi. Dar este încă o parte din dificila sarcină a unui părinte, căci un copil nu trebuie să aibă orice vrea! Un mod simplu de a te hotărî dacă să cedezi dorințelor sale sau nu este să te gândești dacă lucrul dorit este adecvat vârstei sale și dacă majoritatea copiilor de vârsta sa au sau nu acel lucru.

Alte câteva semne că faci prea des pe placul copilului:

  • Dacă își dorește ceva, nu renunță, oricât îi spui că nu se poate. Insistă și te sâcâie, știind că într-un final vei ceda. Nu acceptă să îi spui că nu poate avea acel ceva.
  • Dacă îi spui „nu”, face o mică criză de nervi, atrăgând atenția altora, punându-te în situații jenante. Cere, țipă, plânge până ce ți se înmoaie inima sau până ce te saturi de scenele sale.
  • Dacă îi explici că trebuie să aștepte până ce îi poți cumpăra ceva, nu are răbdare. Nu înțelege de ce ar trebui să aștepte dacă oricum îi promiți că-i vei da ce vrea.
  • Cu cât îi oferi lucruri, cu atât ți se pare că vrea și mai multe. Observi că nu prea apreciază un nou lucru, că se plictisește rapid și vrea altceva.
  • Este egoist și se gândește doar la ce vrea el, nu îi pasă dacă îi spui că alți copii nu au așa ceva. Ce contează este că el vrea!
  • Nu pare a fi mai deloc conștient că, pentru a îi oferi ceva, a fost nevoie să faci sacrificii. Îi spui „nu avem bani”, el pare a nu înțelege, crede că găsești tu bani, dacă vrei…

În concluzie: este natural să vrei să îți faci copilul fericit, dar nu prin răsfăț excesiv reușești! Trebuie să înveți copilul de mic că, atunci când vrea un lucru, nu este de ajuns pur și simplu să îl ceară. Copilul obișnuit să i se facă mereu pe plac devine egoist, lacom, leneș, iresponsabil. Răsfățatul este o „scăpare” a majorității părinților, căci este ușor să te hotărăști „gata, fără răsfăț”, dar atât de greu să pui hotărârea în aplicare…

Copiii au nevoie de dragostea părinților lor, însă și de disciplină. Ei trebuie învățați că nu sunt centrul lumii, că trebuie să depună un efort pentru a obține ce-și doresc și trebuie să învețe să facă lucruri pe cont propriu.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here