Rezistența la schimbare: de ce copiii au nevoie de o rutină stabilă?

0
383
Copilul cu ursuletul sau
Copilul cu ursuletul sau

Copilul se încăpățanează să-și poarte pijamalele preferate, chiar dacă acestea i-au devenit mici și arată ca o carpă de șters pe jos? Este absolut nemulțumit și chiar furios dacă, în loc de parcul și pizzeria sa preferată, propui în weekend o altă activitate? Face crize de nervi după ce v-ați mutat într-o nouă locuință? Și-a schimbat vechea școală și se pare că nimic nu-i convine?

În astfel de situații, este vorba de rezistența la schimbare. Orice modificare, de la cea mai nesemnificativă (pentru tine) și pană la cele majore (mutat, schimbat școli, decese, divorț) afectează rutina de zi cu zi a celui mic.

Orice schimbare presupune ceva nou, ceva așadar necunoscut, nefamiliar. Iar copilului nu-i place. Deloc. Chiar și cand, rațional vorbind, este vorba despre schimbări benefice, el poate opune rezistență, ca și cum nu înțelege de ce a fost nevoie ca viața să îi fie disturbată.

Copiii, mai ales la varste mici, se bazează pe rutină, pe desfășurarea previzibilă și confortabilă a fiecărei zile („azi e luni, urmează să facem x și y”, „azi e duminică, vom face z și w”). Această rutină îi oferă repere stabile în viață, pe care se poate baza, așa încat să rămană în zona de confort emoțional, unde nimic necunoscut și deci amenințător nu se va întampla subit.

Dimpotrivă, o schimbare apărută brusc (sau percepută a fi bruscă), în special cand îi este pur și simplu impusă, fără a fi pregătit dinainte, îl scoate din zona de confort, îi distruge stabilitatea dată de rutină, îl face temător și anxios. De unde poate ști el că va fi bine, dacă habar nu are la ce să se aștepte?

Spre deosebire de copiii mari, adolescenți și adulți, cei mici nu se plictisesc de monotonie și rareori simt nevoia să facă ceva diferit, ceva nou – în afară, bineînțeles, de curiozitatea de a afla lucruri noi și cea de a avea noi jucării! Dar nici prin gand nu le trece că o schimbare majoră ar aduce mai mult entuziasm în viața lor, ci că va aduce incertitudine.

Rezistența la schimbări are chiar scopul de a evita situații incerte, cu potențial periculos. Stabilitatea rutinei zilnice înseamnă pentru cei mici siguranță, securitate. Acesta e rolul vechiului ursuleț de pluș sau al păturicii de care copilul nu se desparte; al hăinuțelor sale preferate; al casei sale, animăluțelor sale de companie și bineînțeles, al părinților săi. Odată ce iese din ecuație unul din aceste repere stabile, cel mic ajunge într-o stare de profund disconfort și anxietate.

Sigur, nu toți copiii reacționează astfel: unii sunt mai sensibili, anxioși, iar alții mai încrezători și aventuroși. Unora le e teamă de animale și persoane străine, le e teamă să încerce un sport sau să fie lăsați fără părinte într-un loc nou, alții sunt, dimpotrivă, entuziaști să încerce diferite activități și au mai multă încredere. Este vorba de personalitate, însă și de condițiile în care au crescut (s-au simțit mereu în deplină siguranță?).

Ce se poate face pentru a diminua sau îndepărta rezistența la schimbare?

Uneori, nimic. Ai citit bine: unele lucruri mai bine răman așa cum sunt, dacă nu e necesar să le modifici. De exemplu, dacă cel mic insistă să rămană cu pijamaua sa preferată sau să doarmă cu Teddy, ce rost are să i le iei, pentru că e prea mare?

Lasă-l să se simtă în siguranță și vei vedea că, în timp, schimbarea va avea loc de la sine, treptat, dar marea diferență va fi că ea este inițiată chiar de către copil, care își dă singur seama că nu mai are nevoie de acele vechi repere.

În schimb, dacă e vorba de o modificare semnificativă pe care trebuie să o accepte, mai ales una negativă (mutatul la altă școală sau în altă locuință, decesul unui animal sau a unei rude), este obligatoriu să tratezi cu atenție situația și să-l pregătești din avans pe cel mic pentru ce va urma. Cel mai important este să-i descrii situația, cum se va schimba exact viața voastră, punand accent pe lucrurile pozitive.

Iată cațiva pași utili în combaterea rezistenței la schimbare a copilului:

♦ Explică de ce e nevoie de o schimbare, ce presupune ea și ce va fi mai bine odată cu aceasta; încearcă să creezi copilului o motivație care să susțină dorința de schimbare;

♦ Pune-i întrebări; ca și adulții, cei mici nu privesc cu ochi buni situațiile în care li se impune ceva, fără a fi luată în considerare părerea lor; întreabă-l despre sentimentele sale asupra schimbării; motivele pentru care o refuză sau pentru care se teme;

♦ Ascultă cu răbdare grijile și temerile copilului, încercand să fii înțelegător: este vorba de ieșirea din zona sa de confort, despre o noutate nefamiliară;

♦ Încearcă să gandești din perspectiva sa și spune-i că-i înțelegi sentimentele și de ce nu-i place situația, însă că îi vei fi alături pas cu pas; spune-i că viața voastră va fi în multe aspecte la fel și că indiferent de ce va fi diferit, voi rămaneți împreună. Și încearcă să-i arăți că nu are de ce a se teme.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ