Generalitati – temperament
Ciobanesc-ul de Berna este un caine aristocratic, fiind un caine foarte atractiv, de origine elvetiana, ce atrage mai ales cu roba sa lucioasa de culoare neagra, moale la atingere ca matasea, ce ascunde un par gros si abundent. Ca orice caine ciobanesc, si acesta ajuta la pastoritul turmelor de animale si la paza locuintelor si protectia oamenilor, iar o alta intrebuintare a lor era aceea de a trage dintr-un sat in alt sat mai apropiat carele de marime mijlocie ce aveau tesaturi sau diverse produse de bacanie.
Pe la inceputul secolului al XIX-lea aceasta rasa aproape ca a disparut din cauza interesului din ce in ce mai mare dezvoltat asupra rasei Saint Bernand dar situatia se schimba odata ce un chinolog elvetian pe nume Herr Franz a gasit ultimele exemplare de Ciobanesc de Berna izolate in vaile Alpilor si a reusit sa redreseze rasa. Initial, cainii din aceasta rasa erau cunoscuti sub denumirea de Gelbbackler care insemna „obraji galbeni” sau sub denumirea de Durrabachler.
Odata cu anul 1908, cand si-a luat denumirea actuala, a inceput sa devina tot mai cunoscut si mai dorit, fiind recunoscut oficial in 1936. Desi s-au raspandit pe foarte multe continente, acesti caini nu sunt prezenti in numar tocmai mare in lume si sunt destul de rari in Anglia. Ciobanesc-ul de Berna este considerat un caine iubit ca si tovaras, inteligent si dornic sa execute comenzile stapanului, putand fi usor de educat.
Daca optati sa cresteti un Ciobanesc de Berna, veti observa ca ei devin prieteni pe viata, dand dovada de mult devotament si devenind foarte atasati de stapan, avand probleme in cazul in care acesta este schimbat, mai ales dupa varsta de un an si jumatate. Este un caine care nu-si pierde cu una cu doua curajul, are multa incredere in el si datorita faptului ca este foarte alert Ciobanesc-ul de Berna este un paznic de elita, dar poate fi si amical cu strainii, lucru care nu este tocmai bun pentru aceasta activitate. Nu prezinta agresivitate sau timiditate excesiva.
Aspect fizic
Ciobanesc-ul de Berna este un caine puternic, cu o statura robusta, are scheletul masiv si umerii foarte puternici. Mersul sau arata un balans perfect de echilibrat intr-un pas lung. La 15 luni pot fi considerati adulti, avand inaltimea maxima de 66 centimetri la femele si 70 de centimetri la masculi, greutatea lor, in functie de sex, variind intre 37 si 54 de kilograme.
Capul Ciobanesc-ului de Berna este la fel de puternic ca si trupul sau, craniul este lat avand o mica cuta pe frunte si cu nasuc de culoare inchisa, mare, de regula negru spre maron inchis. Dantura lor este completa, avand o muscatura in forma de foarfece si falci masive. Ochii Ciobanesc-ului de Berna sunt de forma migdalei, avand o culoare maronie, caprui inchis si urechile lor medii sunt situate aproape de varful capului dar purtate lasate in ambele parti.
Gatul unui caine din aceasta rasa este la fel de musculos si puternic, de lungime mijlocie. Triunghiul de lungime medie este compact si pieptul sau larg este intregit de un spate puternic. Membrele posterioare ale acestui caine sunt masive, groase, iar labele scurte, rotunde si compacte. Coada Ciobanesc-ului de Berna este stufoasa, lunga, atunci cand este in miscare o tine sus iar cand este in repaos, o tine oblic. Prezinta o roba care are intotdeauna culoarea neagra, botul este alb si poarta o pata alba in frunte, pieptul fiind de aceeasi culoare ca si labele si varful cozii. Intre alb si negru apare deseori o culoare de un aramiu viu sau cafeniu.
Cum ii place sa traiasca
Ciobanesc-ul de Berna are o personalitate foarte placuta si adora sa fie implicat in activitatile de familie. Sunt tovarasi foarte buni, dau dovada de multa afectiune si rabdare, chiar si fata de copii pe care simt nevoia sa-i protejeze, dar si ei totodata au nevoie de afectiune si de prezenta si atentia aproape permanenta a omului. Latra doar ca sa semnalizeze eventualii vizitatori dupa care isi reiau pozitia initiala si daca sunt socializati de mici cu alte animale de casa chiar si cu pisicile, nu vor avea nici un fel de dispute cu acestea.
Daca incepeti sa-i dresati de mici nu veti intampina probleme, in caz contrar pot deveni violenti si rebeli in adevaratul sens al cuvantului, desi dresajul trebuie efectuat cu blandete deoarece atunci cand sunt pui cat si cand sunt adulti au o fire sensibila. Trebuie sa-i periati zilnic sau macar de doua ori pe saptamana din cauza faptului ca au acea blana abundenta si sa le faceti baie cu sampon uscat. Din pacate cainii din aceasta rasa nu au o viata prea lunga, media lor de viata fiind de 7-8 ani, rareori atingand varsta de 11 ani. De aceea, persoanele foarte atasate de cainele propriu tind sa evite aceasta rasa.
