Genul Hibiscus cuprinde peste 300 de specii de plante, una mai diferita ca alta, iar cea mai reprezentativa este specia denumita popular trandafir japonez sau trandafir de China. Toate au un aspect general de tufa, dar aspectul lor poate fi si de un copac de dimensiuni mai mici, de erbaceu sau chiar de arbust. Sunt ori perene, ori anuale – cele crescute in apartament sunt perene, in timp ce speciile crescute in gradini sunt anuale. De exemplu, specia Hibiscus syriacus poate fi intalnita chiar si pe strada, ea avand florile de culoare mov sau alb, cu rosu in centru.
Alte specii sunt Hibiscus trionum, o planta anuala care provine din Africa si are flori de culoare alb sau galben, prezente in lunile august si septembrie, si Hibiscus schizopetalus, care are frunze lucioase de culoare verde si flori rosii sau portocalii, atingand o latime de aproape 5 cm. De la Hibiscus rosa-sinesis au fost obtinuti hibrizii “Mist” (flori gaben sau portocaliu stralucitor), “Cooperi” (flori stacojii si frunze colorate in verde, roz si alb) sau “Alba” (florile sunt de un alb intens, stralucitor).
Trandafirul japonez, adica Hibiscus rosa-sinensis, este planta cel mai des cultivata in apartament. Poate ajunge la 150 de cm inaltime si se mentine verde tot timpul anului. Frunzele sale au forma ovala, ascutite in varf si cu margini zimtate, in timp ce florile de dimensiuni destul de mari se prezinta in mai multe culori, cum ar fi portocaliu, galben, rosu sau roz. Au o forma de palnie, stamina seamana cu un tub si se dezvolta chiar si pana la 15 cm. Florile pot diferi ca forma si culoare de la un hibrid la altul. Astfel, “Golden Belle” are flori mari, galbene si cu petale crete, “Koenig” are flori dese si bogate, iar “Rosalie” prezinta frunze cu margini decupate, florile fiind de culoare trandafiriu.
Trandafirul japonez este una dintre acele plante care poate trai multi ani, insa numai daca este ingrijita corespunzator. Substratul lui trebuie sa fie compus din pamant amestecat cu o turba fibroasa sau orice alt inlocuitor al acesteia. Daca se doreste mutarea ei intr-un alt ghiveci, acest procedeu trebuie sa aiba loc doar primvara, iar in cazul in care planta a crescut atat de mult incat un ghiveci de dimensiuni extrem de mari nu-si are locul in casa, se poate inlocui doar pamantul de la suprafata, in fiecare an, si planta se va dezvolta normal.
Ea poate fi chiar ajustata cu 10-15 cm prin simpla taiere de la baza si apoi pusa intr-un ghiveci corespunzator undeva unde este foarte luminat. Nu trebuie pusa in bataia directa a soarelui, dar poate suporta cateva raze din cand in cand. Atat primavara, cat si vara trebuie udata astfel incat substratul sa fie in permanenta umed, iar din cand in cand frunzele ar trebui puverizate cu apa. De asemenea, pentru a ii oferi un bun drenaj si o buna umiditate, ar fi bine daca ghiveciul ar sta intr-o tava cu pietris. Tot vara, de doua ori pe luna, apa cu care este udata ar trebui amestecata cu un ingrasamant lichid care sa contina o cantitate mai mare de potasiu.
Trandafirul japonez nu mai necesita o atentie foarte speciala toamna si iarna, mai ales ca in anotimpul geros e bine daca se lasa in repaus. Trebuie in continuare tinuta la lumina intensa, la o temperatura care sa nu scada sub 10ºC, iar procesul de udare incepe sa se diminueze, fiind necesara o singura udare pe saptamana, cat sa nu se usuce pamantul complet. Pentru a o mentine sanatoasa, din cand in cand frunzele trebuie stropita cu apa mai calda si in niciun caz nu trebuie lasata in curent, pentru ca va muri.
Trandafirul japonez poate fi atacat destul de des de paraziti, cei mai intalniti fiind cosenilele si afidele, care isi dezvolta adevarate colonii in special pe frunzele tinere. Acesti paraziti pot fi anihilati prin insecticide, insa nu trebuie dat o singura data cu ele, ci in mod frecvent, pana ce pericolul a trecut. Cea mai intalnita boala este fainarea si, din pacate, este foarte greu de anihilat, insa nu imposibil. De asemenea, cand apar bobocii, planta nu trebuie sub nicio forma mutata de la locul ei, pentru ca acestia vor cadea.
Trandafirul japonez se poate inmulti prin insamantare sau prin butasire. Insamantarea este un proces mai lung si anevoios, dar in cazul lipsei unor butasi este necesar. Semintele se pun intr-un substrat normal pentru aceasta planta (pamant cu turba fibroasa), iar ghiveciul sau ladita trebuie sa stea la 15-16ºC pana incoltesc semintele, care se vor pune apoi (cand s-au dezvoltat plantute de 10 cm) in ghivece in care pamantul a fost amestecat cu putin nisip.
Atat insamantarea, cat si prelevarea butasilor se face primavara (martie-aprilie). Dupa ce s-au desprins butasii, ei trebuie taiati in capete si presarati cu praf rizogen, iar apoi trebuie bagati intr-un substrat din pamant si nisip mai dens. Butasii pot fi mutati cam dupa trei luni in alte ghivece.
