Iata o problema cu care se confrunta parintii adoptivi: cum sa creeze si sa mentina relatia apropiata cu un copil adoptat? Exista intotdeauna dubii, temeri si ingrijorare cand adoptati un copil, indiferent de varsta sa: deoarece nu ii sunteti parinti naturali si deoarece nu puteti avea acea legatura profunda ce apare in momentul nasterii propriului copil.
Ca parinti adoptivi, va puteti teme ca nu veti reusi sa creati si sa mentineti o relatie apropiata, iubitoare, sanatoasa cu copilul adoptat. Insa afectiunea, atasamentul se creeaza in timp: chiar daca nu va exista acea conexiune naturala ce apare la nastere intre parinte si bebelus, adoptand un copil, ii deveniti parinti, parinti adevarati care il vor ocroti si iubi indiferent de circumstante. A va teme ca nu veti fi parinti buni sau a va ingrijora ca iubirea nu va fi destul de puternica (sau ca nu va aparea), nu face decat sa va blocheze.
Un copil adoptat, chiar daca este mai marisor, va va iubi si va va privi ca pe parintii sai in timp; legatura, relatia apropiata si afectiva, atasamentul nu apar uneori imediat: a crea relatia cu copilul este un proces lung. Insa daca investiti timp, afectiune, atentie, relatia cu un copil adoptat poate fi una apropiata si frumoasa. Copilul are nevoie de o relatie care sa ii ofere securitate si afectiune: asadar, tot ceea ce trebuie sa faceti este sa ii fiti cu adevarat parinti din momentul adoptiei.
Relatia cu copilul adoptat nu este intr-atat de diferita de relatia cu proprii copii, atat timp cat nu o faceti diferita. Parintele adoptiv trebuie sa se poarte ca un parinte adevarat si sa ii ofere copilului ceea ce are nevoie. Uneori, pot sa apara mici probleme, in special la copiii marisori: teama de abandon si anxietatea de separare, indepartarea emotionala si fizica fata de parintii adoptivi, teama de schimbare, comportamente sfidatoare (prin care des copilul ii testeaza pe parintii adoptivi: „ma iubesc chiar daca fac asa?”), dificultati de adaptare.
Toate acestea nu trebuie sa ii descurajeze pe parintii adoptivi: copilul inca nu se simte sigur, se teme ca poate fi din nou parasit si se teme ca nu este privit de catre parintii adoptivi ca fiind copilul lor. Cel mai bun lucru pe care parintii adoptivi il pot face este sa ii arate copilului ca, odata cu adoptia, el este un membru al familiei.
Nu adoptati un copil daca nu stiti sigur ca este o optiune potrivita pentru voi
Unele persoane pot privi copilul adoptat ca fiind propriul copil si se simt confortabil cu ideea ca exista alti parinti naturali, in timp ce alte persoane nu se pot impaca cu ideea si nu se vor simti niciodata parintii „adevarati” ai copilului. Modul in care percepeti adoptia este esential pentru modul in care veti crea legatura cu copilul.
Odata ce il adoptati, ii deveniti cu adevarat parinti, cu toate drepturile si responsabilitatile implicite. Daca ideea ca cel mic nu este sange din sangele vostru si temerea ca a mostenit posibile probleme va bantuie, poate ca nu sunteti facuti pentru a fi parinti adoptivi. Inca o idee importanta: desi relatia afectiva se creeaza cu timpul, prima impresie si reactie conteaza destul de mult; ce impresie va face copilul cand il vedeti prima data si ce impresie ii lasati voi lui (atractie, respingere, indiferenta).
Nu trebuie sa fortati relatia cu copilul adoptat
Ca parinti adoptivi, este normal sa incercati sa il faceti sa se simta parte din familie. Insa copilul poate fi o perioada putin reticent, temator, poate distant sau poate sfidator. Purtati-va ca parinti, insa nu fortati prea mult apropierea intre voi; nu-l sufocati cu imbratisari daca il vedeti reticent; aratati-i ca doriti afectiunea sa, insa lasati-i timp sa se adapteze.
Contactul fizic creeaza o relatie sanatoasa
Cum se spune mai sus, nu trebuie sa fortati o apropiere prea mare daca copilul nu se simte inca confortabil cu aceasta. Incercati insa sa creati relatia apropiata prin contactul ochi-in-ochi in timp ce ii vorbiti si scurte atingeri afectuoase (pe cap, pe mana, pe umeri, poate o imbratisare).
Creati de la inceput o rutina stabila in familie, cu mici ritualuri de zi cu zi. Copilul adoptat are nevoie de stabilitate si securitate: a face parte in sfarsit dintr-o familie unde zi de zi se respecta aceleasi activitati de baza ii indeplineste aceasta nevoie de baza.
Implicati-l in activitatile de familie
Aratati-i ca este un membru al familiei si ca aveti nevoie de el, implicandu-l in diferite activitati si treburi. Prin aceasta, ii oferiti sentimentul ca este util, dorit si important pentru familie.
Fiti parinti deschisi si disponibili
Raspundeti-i la incercarile sale de a va atrage atentia (chiar daca unele sunt sfidatoare); vorbiti-i deschis, exprimati-va propriile emotii si incurajati-l si pe el sa se exprime, sa spuna ceea ce simte deschis. Incercati sa ii aratati ca ii sunteti alaturi si ca doriti sa il sprijiniti.
Nu va lasati afectati peste masura de unele cuvinte dureroase, jignitoare sau de comportamente sfidatoare
Copilul adoptat poate spune cuvinte dureroase, precum „de ce sa te ascult, nu esti parintele meu adevarat”; poate face lucruri sfidatoare sau va poate respinge cateodata, refuzand incercarile voastre de a va apropia de el. Insa nu trebuie sa lasati aceste lucruri sa strice relatia: copilul nu are ceva impotriva voastra si nu va uraste, orice ar spune el; prin astfel de reactii, el pur si simplu isi exprima frustrarea, frica, furia (nu stie alte cai de a se exprima si de a se elibera de emotii).
Nu va folositi niciodata de reprosuri sau de manipularea copilului!
Veti distruge relatia cu copilul adoptiv daca, prada furiei sau tristetii, il faceti sa se simta inadecvat pentru ca nu este copilul vostru natural sau daca incercati sa il manipulati, apeland la datoria sa fata de voi, la recunostinta sa: „dupa ce ca te-am salvat din casa de copii, tu nu poti nici macar sa…” – strict interzis!
Fiti deschisi in legatura cu adoptia
Unii parinti adoptivi se feresc sa ii spuna copilului adevarul; altii se feresc de orice discutii pe marginea subiectului, chiar daca el stie. Nu este calea de preferat: copilul are dreptul sa stie si tot va trebui sa ii spuneti adevarul la un moment dat. Poate fi mai bine sa ii spuneti de la inceput: cat este micut, el nu va intelege prea bine ce inseamna, insa va retine cuvantul; cand creste, vestea nu va fi un soc si ii veti putea explica pe intelesul sau. Inca ceva: copilul adoptat va simti la un moment dat nevoia sa stie de unde provine; incercati sa ii spuneti ceea ce stiti, fara, insa, a ii vorbi de rau parintii naturali (va crede ca daca parintii lui erau rai, asa e si el). Modul in care ii vorbiti despre adoptie este important in mentinerea relatiei apropiate cu copilul adoptat.
Trecand peste lipsa legaturii de sange si valorizand legatura emotionala reala si profunda ce se formeaza intre voi. Oferindu-i un mediu afectiv, stabil si incurajator, o disciplina consistenta – o sansa sa aiba o familie adevarata.