Vegetarianismul nu este un fenomen nou, acesta avand in spate o istorie lunga si diversa. Filozoful grec Pitagora este cel mai bine cunoscut pentru teorema sa matematica, dar pentru multe secole a fost celebrat si ca tatal vegetarianismului. O dieta fara carne a fost numita drept o dieta pitagoreica pana la aparitia miscarii vegetariene moderne de la mijlocul anilor 1800.
In timp ce Pitagora a fost un sustinator timpuriu al unei diete fara carne, oamenii au fost vegetarieni cu mult timp inainte ca istoria sa fie inregistrata. Cei mai multi antropologi sunt de parere ca primii oameni ar fi avut o dieta in care primau plantele. Mai mult decat atat, sistemele noastre digestive seamana mai bine cu cele ale ierbivorelor decat cu cele ale carnivorelor. Chiar daca omul preistoric a mancat si carne, plantele au stat la baza dietei lui.
Pitagora si multi dintre adeptii sai au practicat vegetarianismul din mai multe motive. Cu toate acestea, motivele principale aveau legatura cu obiectiile religioase si cele etice. Pitagora credea ca toate fiintele vii aveau suflete. Animalele nu faceau nici o exceptie, astfel ca pestele si oricare alta carne erau interzise de la masa sa. Destul de ciudat, acesta interzisese si o leguma care are un loc important in dieta majoritatii vegetarienilor din ziua de astazi, mai exact fasolea. Pitagora considera ca omul si fasolea fusesera creati din acelasi material.
Adeptilor sai le fusese interzis sa atinga fasolea. Fasolea fava in special era interzisa deoarece se credea ca exista un gol in tulpina care putea permite sufletelor mortilor sa calatoreasca din sol si pana in fasolele care urmau sa creasca.
Chiar daca edictul impotriva consumului de fasole a fost ridicat nu dupa mult timp de la moartea lui Pitagora, adeptii sai au continuat sa consume o dieta fara carne. Principiile sale au influentat generatii de ganditori religiosi si cadre universitare. Un grup de astfel de persoane a fondat Societatea Vegetariana din Anglia la mijlocul anilor 1800.
In Orient, renuntarea la carne a facut parte din religiile si credintele timpurii precum hinduismul, brahmanismul, zoroastrianismul si jainismul. Vegetarianismul a fost mentionat si in scrierile sacre hinduse, Rig Veda. Doctrinele centrale ale acestor religii erau non-violenta si respectul pentru toate formele de viata.
Crestinii timpurii au adus ideea suprematiei oamenilor asupra tuturor creaturilor vii, dar unele grupuri au iesit din tipare. Practicata intre al III-lea si al X-lea secol D.Hr., maniheismul a fost o alta filozofie impotriva uciderii animalelor. Acesti vegetarieni erau considerati fanatici si erau urati si foarte des persecutati de catre biserica. In pofida faptului ca majoritatea celor care ieseau din tiparele bisericii erau arsi pe rug, doi vegetarieni notabili au scapat: Sfantul David si Sfantul Francisc de Assisi.
In timpul Renasterii, o ideologie vegetariana era un fenomen rar. Foametea si bolile erau extinse ca urmare a unei alimentatii foarte precare iar carnea era un bun rar si foarte scump pe care si-l permiteau doar cei bogati. In aceasta perioada au fost redescoperite filozofiile clasice care includeau ideea ca animalele erau sensibile la durere, motiv pentru care meritau o anumita consideratie.
Leonardo da Vinci a respins ideea sacrificarii animalelor si a fost cunoscut la acea vreme ca un denuntator al mancarii din carne.
Odata cu Iluminismul secolului al XVIII-lea a aparut o noua evaluare a locului omului in ordinea creatiei. Incercarile lui Descartes de a dezaproba stiintific existenta sufletului animalelor a deschis calea spre vivisectie. In opozitie cu aceasta pozitie, filozoful John Locke si-a exprimat argumentele conform carora animalele erau creaturi inteligente ducand la aparitia unui dezgust fata de maltatrarea animalelor.
Printre religiile occidentale exista o reaparitie a acestui punct de vedere si mai mult decat atat, consumul de carne nu era in conformitate cu voia lui Dumnezeu si cu natura reala a omenirii. In acele zile, metodele de sacrificare ale animalelor erau extrem de barbare. Porcii erau biciuiti cu o funie cu noduri pentru a face carnea mai frageda iar gainile erau despicate in zona ciocului, agatate si lasate sa sangereze.
Virtutile cumpatarii, abstinenta si controlul de sine erau toate legate de idealurile vegetariene, in timp ce poftele trupesti, betia si huliganismul erau corelate in general cu o dieta bogate in produse din carne.
In randul vegetarienilor timpurii putem enumera nume precum Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi si George Bernard Shaw.
Abia in jurul anilor 1960 vegetarianismul a luat un avant in viata cotidiana iar cresterea miscarii s-a accelerat in timpul anilor 1970 atunci cand un tanar student pe numele sau Francis Moore Lappe a scris o carte numita Dieta pentru o planeta mica. In paginile sale, acesta pleda pentru o dieta fara carne nu din motive etice sau morale, ci pentru ca alimentatia pe baza de plante are un impact mult mai scazut asupra mediului decat o alimentatie pe baza de carne.
In ziua de astazi, cei mai multi vegetarieni refuza carnea din cauza problemelor legate de drepturile animalelor sau din cauza problemelor legate de tratamentul animalelor, un principu expus pentru prima data in anul 1975 in lucrarea lui Peter Singer numit Animal Liberation.
