Infidelitatea unuia dintre soţi poate afecta iremediabil relaţia conjugală; aventurile extraconjugale sunt chiar mai frecvente decât ne-am imagina şi, fapt bizar, mulţi dintre bărbaţii şi femeile care înşală declară că sunt de fapt mulţumiţi în căsnicia lor. Este mai uşor decât am vrea să credem să cădem pradă tentaţiei, fie că ne dorim plăcere fizică sau atenţie şi apreciere.
De fapt, infidelitatea nu duce atat de des precum am crede la divorţ. Însă provoacă o ruptură între soţi, o prăpastie peste care cu greu se poate trece. Chiar dacă cei doi rămân împreună (pentru că se iubesc încă, pentru copii etc.), rănile adânci pot să distrugă legătura dintre ei. Şi aşa căsnicia ajunge un fel de fantomă a relaţiei din trecut, un contract prin care soţii rămân împreună, dar nu mai împărtăşesc nimic.
Adevărul este că se poate trece peste infidelitate în căsnicie: cei căsătoriţi rămân mai des împreună după ce unul a înşelat decât cei necăsătoriţi şi fără copii. Ba chiar în unele cazuri, relaţia se vindecă şi ajunge mai puternică, mai trainică. Dar este nevoie de multe pentru aşa ceva…
Ce urmări are infidelitatea în căsnicie
♠ Durerea, tristeţea, furia sunt copleşitoare; cel înşelat se luptă cu o mare de emoţii negative, care pot duce până la depresie. Nu este ieşit din comun ca aceste emoţii să dureze mult timp după trădare, chiar dacă cei doi au hotărât să treacă peste.
♠ Vinovăţia celui care a înşelat este încă o emoţie dificilă; el sau ea ştie că a trădat, că a rănit şi aceasta nu se poate să nu îi facă rău (decât dacă nu îi pasă de fapt). Se va simţi ca un om rău, care nu merită să mai fie fericit. Pe de altă parte, vinovăţia tinde să copleşească şi pe cel înşelat: persoanele tind să dea vina pe ele însele, ca şi cum un defect sau o greşeală a lor a condus la trădarea partenerului lor, aproape ca şi cum „meritau” să fie înşelaţi pentru că nu erau destul de buni.
♠ Neîncrederea – infidelitatea, alături de minciunile ce au însoţit-o, e o trădare care distruge într-un minut încrederea formată de-a lungul anilor. Să fii înşelat de persoana cu care-ţi trăieşti viaţa, să vezi cum se destramă totul, să nu mai fi capabil să ai încredere, chiar dacă încerci… Mai mult, cel înşelat îşi pierde şi încrederea în sine, devine nesigur pe sine, pe partener şi pe relaţie.
♠ Dorinţa de răzbunare. Este o reacţie destul de puerilă, dar nu rar gândim în termeni „ochi pentru ochi”; cel înşelat vrea să plătească cu aceeaşi monedă, ca şi cum apoi lucrurile se echilibrează şi totul se rezolvă.
♠ Resentimentele şi frustrarea celui vinovat – adesea, cel care a înşelat se străduie să redobândească încrederea şi afecţiunea partenerului de viaţă; acceptă să fie verificat şi face eforturi să dovedească că merită să fie iertat. Dar toate aceste eforturi, când observă că celălalt tot nu îl poate ierta, vor duce la frustrare şi resentimente.
♠ Obsesia pentru aventura extraconjugală – suspiciuni vor exista multă vreme după o infidelitate; mai mult, cel înşelat va fi copleşit de nevoia aproape masochistă de a afla detalii, de a se gândi cât mai mult la ce s-a întâmplat, chiar de a îşi imagina cum s-a întâmplat.
Care sunt cele 2 mari greşeli pe care soţii le fac când încearcă să-şi vindece relaţia
♦ Aşteptarea ca relaţia să se vindece prea rapid. Chiar dacă aţi decis să rămâneţi împreună, chiar dacă ştiţi că tot vă iubiţi, este irealist să vă aşteptaţi ca totul să fie bine prea curând. Uneori, durează ani pentru ca rănile să se vindece, tot rămân suspiciuni, neîncredere, tristeţe, dezamăgire, furie. Nu trebuie să renunţaţi la încercarea de a vă reface relaţia, însă trebuie să fiţi conştienţi că va dura şi nu va fi simplu. De asemenea, odată ce ai decis să ierţi, nu se mai poate pune problema de răzbunare şi de învinovăţire constantă a vinovatului (nu ajungi nicăieri dacă îi reaminteşti mereu ce rău a făcut şi cât de vinovat este). Nu vă jucaţi de-a „victima şi criminalul”, nu ajungeţi nicăieri!
♦ Încercarea de a relua relaţia ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Iată care e de fapt greşeala cea mai mare atunci când încercaţi să vă refaceţi căsnicia: a nu schimba nimic, a spera că relaţia pur şi simplu îşi va reveni de la sine şi va fi la fel. Este tentant să vă închideţi ochii şi să vă păcăliţi singuri că totul va fi bine; este tentant să vă convingeţi că a trecut, că a fost doar o greşeală şi că, odată ce a fost iertată, totul va fi ca înainte.
Nu e adevărat şi nu ajută deloc relaţia: nu va fi niciodată ca înainte; dar poate fi refăcută, chiar întărită. Pentru aceasta, ambii trebuie să vă doriţi şi să vă implicaţi pentru a reconstrui legătura dintre voi; trebuie să faceţi ambii eforturi, unul pentru a recâştiga încrederea, celălalt pentru a nu îl învinovăţi constant pe partener şi a-l ierta cu adevărat. Trebuie să încercaţi să înţelegeţi şi acceptaţi ce simte cu adevărat fiecare dintre voi şi să spuneţi ce vreţi unul de la celălalt. Este nevoie să schimbaţi ceva, să încercaţi, căci altfel veţi ajunge în acelaşi punct.
Încă un lucru: ai grijă de tine însăţi, spune şi cere ceea ce tu ai nevoie; nu îţi centra întreaga fiinţă pe partener, uitând de tine; e vorba de fericirea ta şi tu eşti prima persoană responsabilă pentru aceasta!
