De mic inveti, fie prin puterea observatiei, fie prin sfaturile desprinse dintr-o vasta experienta de viata de la cei mai in varsta, ca dragostea este un sentiment pur si ca este foarte important sa nu te opresti niciodata din drumul tau in cautarea sufletului pereche.
In sprijinul acestora vin si povestile de dragoste ideale promovate de binecunoscutele basme, poezii sau povesti de adormit copiii, care au sadit in tine samanta dragostei, fara insa a-ti oferi si instructiunile de utilizare a acestui sentiment: spre exemplu, la mod de administrare sa fie bifata sectiunea “doar o data in viata”, la beneficii “ofera o permanenta stare de fericire si satisfactie” si drept contraindicatii “a nu se lua pe stomacul gol”; iar ca efecte secundare pe care le-ai putea experimenta, precum gelozie, neincredere, posesivitate, sa te atentioneze astfel “In caz de aparitia efectelor adverse specificate, va rugam intrerupeti imediat tratamentul!”.
Este foarte important, in cautarea sufletului pereche, sa gasesti acea persoana care sa te implineasca din toate punctele de vedere, care sa te sprijine chiar si atunci cand vrei sa faci un lucru care nu-i acopera aria de intelegere, acea persoana care sa iti ofere libertatea de care ai nevoie si care sa iti inspire curajul de a fi tu insuti/insati fara teama, care sa iti zambeasca si sa te sarute atunci cand o/il certi, care sa lupte pentru fericirea ta mai mult decat pentru a ei/lui. Si cresti cu dorinta asta, de a gasi acea persoana…
Insa, atunci cand esti mic, nimeni nu iti spune cat de greu este, tu, fiinta muritoare, aflata in cautarea sufletului pereche, sa il/o gasesti. Si poate ca precum multi altii, si tu te vei pierde undeva pe drum, fie pentru ca nu ai mai avut suficienta rabdare, fie pentru ca te-ai lasat acaparat/a de niste dorinte superficiale si efemere, fie din cauza unor dezamagiri carora te-ai dedicat. Indiferent de aceste explicatii plauzibile, ramane faptul ca iti pierzi increderea in dorinta asta, de a continua cautarea sufletului pereche.
Si este trist atunci cand ajungi sa renunti la o dorinta atat de frumoasa si pura, cand renunti sa mai crezi. Este adevarat ca pe parcursul acestui drum te vei impiedica de fel de fel de persoane, carora le vei spune cu inima deschisa: “Esti ceea ce am cautat toata viata, esti ceea ce mi-am dorit mereu!!”, insa, de fapt, timpul abia asteapta sa iti dovedeasca contrariul.
Insa asta nu trebuie sa te opreasca din cautarea sufletului pereche, chiar daca daruiesti fiecarei dintre aceste persoane cate o bucatica din tine, ci din contra, ar trebui sa te ambitioneze sa mergi mai departe, pentru ca probabil nu mai e mult pana la capatul drumului pe care-l ai de parcurs singur. Si de asemenea, nu trebuie sa te opresti langa o persoana ale carei nevoi nu sunt in concordanta cu ale tale, pentru ca situatia e asemenatoare cu cea in care mergi singur pe drumul in cautarea sufletului pereche, doar ca in acest caz stagnezi.
Nu are rost sa te opresti sa numeri timpul cum se scurge, sa privesti inapoi cu regret, sau sa astepti cu teama viitorul…trebuie doar sa accepti prezentul, chiar daca nu se conformeaza asteptarilor tale, chiar daca nu este ceea ce ti-ai imaginat a fi ideal, pentru ca poate abia asa iti poti da seama cat de frumos e ceea ce ti se intampla, ca esti pe drumul TAU, si e de fapt ceea ce ai tu nevoie, niciodata mai mult, niciodata mai putin! Si pana la urma, a fi in cautarea sufletului pereche, inseamna, in sens larg, sa nu iti ocolesti destinul pentru niste momente efemere, ci sa pasesti cu incredere inspre el, oricat de greu si de incetosat ar parea.
Nu trebuie sa fii un romantic incurabil, un visator, un idealist, ca sa crezi intr-o dorinta ce a inflorit in tine inca din copilarie.
