Nu doar copiii mint! Părinţii spun minciuni copiilor lor din motivele cele mai variate. Pentru că nu ştiu cum să explice o situaţie, pentru că doresc să-l protejeze pe cel mic de realităţi grele, pentru că încearcă să găsească o cale mai uşoară de a-l face să asculte…
Oricum ar fi, unele minciuni nu doar că nu-şi îndeplinesc scopul, dar fac uneori mai mult rău decât bine: îi arată copilului că eşti un mincinos. Copilul îşi dă seama că inventaţi poveşti doar pentru a nu-i spune adevărul. Şi de aici încolo, încrederea sa în părinţii săi este pusă la încercare… Câteodată, deşi e mai dificil, adevărul (sau o parte din el) este cea mai bună soluţie!
„Barza te-a adus la noi”
Clasica poveste cu barza ce aduce nou-născutul la mămica sa, pe care părinţii încă o folosesc uneori doar pentru a scăpa de o discuţie dificilă, care li se pare nepotrivită când copilul este încă mic. Însă se poate spune doar o parte a realităţii, fără prea multe detalii. Copilul care creşte cu Internetul nu are cum să nu afle despre relaţiile dintre oameni şi despre cum se fac copiii şi aceasta încă de când este mic! (Din aceeaşi categorie: „mami şi tati jucau un joc”)…
„Trebuie să mănânci legume, altfel nu te faci mare”
„Dacă nu te culci devreme, îţi apar coşuri”/ „Dacă te uiţi prea mult la TV orbeşti”/ „Nu te speli zilnic pe dinţi, îţi cad”/ “Legea nu ne lasă să mâncăm ciocolată sau îngheţată decât de 2 ori pe săptămână”…
Părinţii se chinuie să convingă copiii să mănânce sănătos şi în general să aibă un stil de viaţă sănătos cu promisiuni sau ameninţări dintre cele mai hilare!
„Chiar dacă eşti singur, îngerii/ Moş Crăciun te vede, aşa că trebuie să fii cuminte”
Mai puţin contează dacă părinţii îl folosesc pe Moş Crăciun sau pe îngerul păzitor pentru a convinge copilul să fie cuminte chiar dacă nu îl vede nimeni. Până la urmă, el realizează prea bine că totul nu este decât o poveste (şi dacă stai să te gândeşti, una nu foarte liniştitoare: cineva e constant cu ochii pe tine, aşa că fereşte-te!). Nu este cazul să insistaţi cu aceste poveşti, puteţi mai degrabă să-i explicaţi copilului că orice gest sau gând, chiar dacă nu este văzut sau auzit de cineva, are efectele sale.
„Mă mai gândesc şi vedem”/ „Acum nu se poate, poate mâine”/ „Azi e închis magazinul/parcul”
De câte ori nu încearcă părintele să scape folosind o vagă promisiune, când copilul vrea ceva? Dar nu-i ia prea mult timp copilului să realizeze că nu e decât o tehnică de evitare, promisiunile rămânând de cele mai multe ori cuvinte goale.
„Nu trebuie să minţi, nici eu nu mint vreodată!”/ „Ştiu când încerci să minţi”
Cea mai amuzantă minciună pe care o poate spune un părinte este să încerce să se dea pe sine ca model ideal de onestitate, zicând că el nu minte niciodată. Copilul nu trebuie să fie nici mare şi nici un geniu pentru a-şi da seama că şi tu minţi adesea, chiar că îl minţi pe el… Cât despre a doua minciună – cum că îţi dai seama imediat dacă tu eşti minţit – evidenţa îţi va nega uşor spusele…
