Nu puţine sunt cazurile în care vedem copii izolaţi, jucându-se sau desfăşurând alte activităţi departe de ceilalţi, singuri. Explicaţiile pot fi două: ori copilul s-a izolat singur, ori a fost îndepărtat, respins de către copiii din cercul respectiv. Oricare din aceste două motive este valabil, trebuie intervenit rapid pentru corectarea situaţiei.
Un copil care stă aproape tot timpul singur, care nu participă la toate activităţile specifice vârstei lui alături de ceilalţi copii, care este, poate, respins de ei şi îi este refuzată prezenţa şi participarea la tot ce se desfăşoară în mica lor comunitate, acel copil este sigur marcat de asta şi suferă, iar repercusiunile acestui lucru pot fi majore.
Un părinte are obligaţia de a-şi obseva şi supraveghea copilul şi în timpul orelor de joacă, atunci când îşi petrece timpul cu cei de vârsta lui. Dacă îl observaţi izolat, singur, neglijat de ceilalţi copii, trebuie să aveţi neapărat un dialog cu el pentru a afla cauzele acestei situaţii. Cu tact, răbdare şi pricepere, putem afla răspunsurile şi, mai ales, putem interveni pentru corectarea situaţiei.
Dacă copilul tău îţi spune că el a decis să se îndepărteze de grup, cauzele pot fi următoarele: timiditatea – şi atunci trebuie o terapie de încurajare şi susţinere a copilului pentru a înfrânge această tendinţă; o nemulţumire cauzată de unul sau mai mulţi copii – iar atunci trebuie să aflăm despre ce este vorba şi, mai ales, trebuie să corectăm situaţia, indiferent din cauza cui s-a produs incidentul; sau o atitudine nepotrivită, de falsă superioritate sau aroganţă, provenind chiar din partea copilului tău, care refuză să interacționeze cu ceilalţi copii – şi atunci trebuie avute discuţii clarificatoare cu el.
Dacă, după mai multe discuţii cu copilul tău, deduci că el se izolează tocmai pentru că are frica că va fi respins de alți copii, trebuie iarăşi să cauţi cauzele acestei atitidini şi să le corectezi.
Ce anume ar putea determina un copil să se teamă că ar fi respins de alți copii?
Lipsa de încredere şi de încurajare, de recunoaştere a meritelor sale poate fi una dintre cauze. Copilul care nu are încredere în propriile calităţi, care are impresia că nu poate performa în toate activităţile ca şi ceilalţi copii, că nu va face faţă tuturor situaţiilor care se ivesc în timpul acestor activităţi, va avea mereu sentimentul că poate fi respins şi izolat. Lipsa aceasta de încredere poate fi corectată de către părinţi prin evidenţierea meritelor şi realizărilor copilului, pentru a se elimina sentimentul de inferioritate pe care acesta îl are. Lăudat, pus în valoare, copilul va căpăta încredere şi îşi va verifica însuşirile şi în grupul de copii din care ar trebui să facă parte.
Teama de ridicol este o altă cauză care poate determina copilul să îi fie frică că va fi respins de către alţi copii. De obicei, asociem această atitudine cu copiii care sunt marcaţi de un handicap, care au o altă slăbiciune fizică (de văz, de auz, de vorbire, de greutate corporală). Copiii care poartă ochelari, care sunt uşor obezi, care au un handicap fizic vizibil se tem, pe bună dreptate, că vor fi respinşi de mica lor comunitate. Ştim cu toţii cât de cruzi sunt copiii, ei nu trec cu vederea nici un defect şi se distrează pe seama celor care sunt marcaţi de astfel de lucruri.
Neiertători, copiii îi izolează, le fabrică porecle şi-i pun în situaţii jenante. În toate aceste cazuri, părintele are o misiune foarte dificilă şi este de dorit să apeleze şi la consilierea experţilor. Copilul îşi va înfrânge teama de ridicol şi frica de a nu fi respins de alți copii numai după şedinţe de terapie serioase, altminteri, există riscul să ajungă un inadaptat, care va acumula frustrări şi va simţi dorinţa de a se răzbuna pe cei care l-au batjocorit, stare de loc benefică nimănui.
Lipsa de consideraţie, bunăvoinţă şi respect arătate lui şi familiei sale de către copii şi membrii familiilor lor este un alt aspect care va cauza frica copilului de a fi respins de către alţi copii. Motivele unui astfel de comportament pot fi: sărăcia, familii dezmembrate, familii în care un membru este tarat (de băutură, de alte vicii, infractor sau fost infractor etc). Copiii, aşa cum am mai spus, sunt foarte cruzi şi pot extinde „păcatele” unui membru al familiei asupra copilului care provine din acea familie.
Cazurile acestea sunt, totuşi, mai rare, iar această teamă nu este mereu îndreptăţită. Nu toţi copii refuză să se joace cu un copil care provine dintr-o familie dezmembrată, săracă, sau care prezintă alte cazuri sociale. Aşadar, de multe ori putem găsi un cerc de prieteni în care copilul să fie apreciat pentru meritele sale, şi nu valorizat neapărat prin prisma situaţiei familiei lui.
Exemplul prost dat de cei apropiaţi, atmosfera de agresivitate din familie pot fi cauze care să îl determine pe copil să creadă că prezenţa sa nu va fi acceptată în nici un grup. În aceste cazuri, membrul familiei care a sesizat această frică a copilului, mama sau tata, un frate mai mare, bunic sau mătuşă, trebuie să ajute copilul să înfrunte situaţia şi să se delimiteze de mediul familial. Încet, cu grijă, copilul va vedea că va fi tratat la fel, că nu se va face nici o diferenţă între el şi ceilalţi copii şi că ostilitatea care era pe aproape s-o simtă nu are nici un suport real.
Teama că nu vei fi plăcut, acceptat şi integrat în comunitatea din care faci parte, frica că vei fi respins este un sentiment mai mult sau mai puţin natural şi este întâlnit deseori, la vârste diferite. Este cert însă că el nu este deloc benefic sănătăţii şi vieţii noastre emoţionale şi trebuie eliminat pentru ca fiecare să atingă împlinirea individuală şi socială pe care o doreşte.
