O problemă serioasă la oameni, în ziua de azi, este depresia melancolică. Aceasta este înțeleasă ca o tulburare mintală, sau o boală biologică a creierului. În realitate, depresia nu este o boală umană exagerată, este o formă de tristețe profundă, care se manifestă prin incapacitatea de a obține plăcere din activități atractive.
Pentru mulți oameni, viața poate părea atât de stresantă și apăsătoare, iar în plus ei se confruntă și cu singurătatea. Suferința lor este interpretată ca fiind o tulburare mintală, însă de fapt este vorba despre sensibilitate, acești oameni se simt dezamăgiți, distruși și vulnerabili. Oamenii cred că această denumire de tulburare mintală este bună dar cam exagerată. Un lucru bun ar fi ca ei să-și analizeze starea interioară și să vadă de ce se simt atât de triști și neliniștiți. Cu siguranță există factori care au creat anxietatea lor existențială.
Stresul prin care trec le afectează gândirea și le schimbă comportamentul. Stresul îi împiedică să identifice cauzele stării lor și să facă o schimbare. Cu siguranță, există anumite probleme de viață importante care stau la baza suferinței lor. Prin urmare, acest concept de tulburare mintală este exagerat, deși el există în domeniul medical.
Cum se manifestă depresia melancolică?
Principalele simptome ale depresiei la oameni sunt oboseala, tristețea profundă, durerile de cap, lipsa de energie, durerile musculare, expresiile faciale reduse, durerile în piept.
Melancolia la oameni este ca o depresie declanșată de factori externi sau de cauze biologice care afectează creierul. Alte manifestări ale ei sunt:
- Schimbarea bruscă a stării de dispoziție
- Încetinirea activităților mentale
- Încapacitatea de a simți plăcere în activități pozitive
- Agitație, scădere în greutate, treziri de dimineață
- Sentimente de vinovăție fără un motiv întemeiat.
Pentru a diagnostica depresia melancolică, medicul poate analiza natura și severitatea simptomelor pacientului. Unele simptome arată clar diagnosticul, pentru că sunt specifice depresiei. Altele însă este posibil să nu se potrivească acestui concept. Prin urmare, simptomele pot fi cauzate și de alte tulburări mintale, tulburări de adaptare și tulburări de anxietate.
Factori care produc stări de melancolie
Melancolia are legătură cu disfuncția neurotransmițătorilor din creier (serotonina, dopamina și norepinefrina). Aceștia reglează starea de dispoziție, interacțiunile, răspunsurile la stimuli externi. Disfuncția lor poate produce simptome ale melancoliei.
Depresia melancolică poate fi și genetică. Fiecarea persoană moștenește anumite gene, care o fac să fie mai puțin sau mai mult vulnerabilă la dezvoltarea depresiei. Cei care au rude de gradul I care au suferit de depresie pot avea un risc mai mare de a dezvolta în viață această tulburare.
Depresia poate fi cauzată și de anumite evenimente negative de viață, traume, circumstanțe stresante, dezamăgiri personale, decesul unei rude, etc. Uneori depresia melancolică poate include doar forme mai ușoare de dispoziții depresive, care sunt create pe fond de stres. Unii oameni ajung la stări de depresie pentru că se confruntă cu un stres mai intens decât pot tolera.
Tratamentul pentru reducerea simptomelor depresiei melancolice constă în utilizarea de medicamente antidepresive, stabilizatori de dispoziție și altele. De asemenea, contează îndepărtarea de situațiile stresante, inutile și dăunătoare.
În general, cei care se confruntă cu depresie au tendința de a sta în singurătate și asta îi împiedică să fie impulsivi și ia decizii pripite. Ei pot avea astfel o imagine de ansamblu și să reevalueze situațiile prin care au trecut. Poate că realizează că ceva îi afectează și că trebuie rezolvat sau schimbat, pentru ca starea lor să se îmbunătățească. În cazul în care nu se poate schimba, cel puțin se înțelege mai mult ceea ce s-a întâmplat.
În ziua de azi, mulți oameni sunt prea preocupați de ceea ce fac, încât deseori nu se mai gândesc la ceea ce simt, la ce gânduri au, dacă acestea sunt prea negative și cum îi afectează. Ei nu mai alocă timp pentru a se analiza și astfel nu-și dau seama de imaginea lor de ansamblu. În momentul când se confruntă cu depresia melancolică, ei renuntă la optimismul de care au nevoie și par că sunt rupți de realitate. În acest punct, ei trebuie să facă un pas înapoi, să se calmeze, să formuleze un plan realist și simplu despre ce ar putea face și care să poată fi îndeplinit. Ideea este să facă tot posibilul să se înțeleagă pe ei și viața în general.
