Cum pot parintii evita sa arate favoritism pentru unul dintre copii? S-a discutat intr-un articol anterior despre favoritism si cum apare acesta. Si desi este un lucru neplacut si greu de acceptat, majoritatea parintilor vor simti o inclinatie mai mare spre unul dintre copiii lor, il vor prefera pe unul (desi, asa cum s-a spus, aceasta nu implica faptul ca ei nu-si iubesc toti copiii)!
Favoritismul parintilor pentru unul dintre copii se naste din diverse cauze: sarcina planuita si dorita sau nu; sexul copilului; al catelea copil este; personalitatea si felul de a fi al copilului; trasaturile similare cu cele ale parintelui; relatia usoara sau dificila cu copilul; realizarile sale comparativ cu asteptarile parintilor.
Este de preferat ca parintii sa realizeze faptul ca nu e iesit din comun ca un parinte sa prefere unul dintre copii, sa simta o inclinatie spre unul dintre ei – poate ca e mai usoara negarea, insa este de preferat acceptarea acestui fapt comun. Deoarece a realiza ca simti o inclinatie spre unul dintre copii te poate ajuta sa elimini favoritismul in tratarea copiilor (daca negi ca ai un favorit, vei trata inegal copiii fara sa o realizezi!). Favoritismul nu trebuie manifestat in atitudinea fata de copii – parintele care stie ca prefera un copil va trebui sa evite pe cat posibil sa arate aceasta si copiilor sai!
Asadar, important este sa eviti pe cat posibil favoritismul in tratarea copiilor, pentru ca acestia sa nu se simta inegali, defavorizati:
Evita comparatiile intre copii: comparandu-i nu faci decat sa ii provoci sa intre in competitie acerba si sa-l faci pe cel care „pierde” in comparatii sa se simta defavorizat, mai putin bun decat fratele sau. „Dani face atat de frumos ordine, tu de ce nu poti sa faci ca el?”, „Alex se pricepe la matematica mult mai bine, tie de ce iti este atat de greu” etc.. Cand fratii sunt comparati intre ei, cel care pierde va simti resentimente atat fata de parinti, cat si fata de fratele sau sora sa.
Evita incurajarea unuia concomitent cu critica celuilalt
Este tot un tip de comparatie: „Dani cum de a reusit sa isi termine treburile si tu nu ai facut nici macar…”. De asemenea, parintele care prefera unul dintre copii si-l priveste ca fiind un „copil bun” poate sa il incurajeze, sa il aprecieze si sa il sprijine mai mult pe acesta decat pe ceilalti, chiar fara sa isi dea seama.
Evita sa incurajezi competitiile
Chiar si pe cele in gluma, daca stii ca ai un preferat! Pentru ca astfel copiii vor simti pana la urma favoritismul. Asadar, nici macar in gluma nu ii provoca la intreceri („primul care termina primeste desert dublu”, „cel care ia 10 primeste o surpriza” etc.).
Evita sa joci rolul de judecator in certurile lor
Copiii pot veni la unul dintre parinti cerandu-i sa judece disputa lor si sa decida cine are sau nu dreptate. Pe cat posibil, incearca sa-i lasi sa clarifice singuri lucrurile; iar atunci cand intervii, incearca sa le arati cum ambii au dreptatea lor si ambii gresesc in parte. In nici un caz nu lua partea doar unuia dintre ei, nu apara unul dintre ei in fata celuilalt: cand simti ca, intr-adevar, unul are dreptate si celalalt nu, incearca sa prezinti situatia in asa maniera incat sa nu il invinovatesti doar pe unul, aratand ca in orice cearta, ambii parteneri contribuie (fiecare ar fi putut face ceva pentru a evita cearta). Pana la urma, impacarea si rezolvarea disputei este cea mai importanta, nu „cine a inceput”.
Evita sa il pedepsesti doar pe unul pentru o greseala la care ambii au contribuit
S-au luat la intrecere in casa si au spart ceva? In nici un caz nu arunca responsabilitatea doar pe unul dintre ei, pentru ca el „a inceput”, sau pentru ca el e cel mai mare, sau pentru ca el face mai des prostioare! Cand fac amandoi ceva gresit, amandoi trebuie sa sufere exact aceleasi consecinte (parintele care are un preferat va tinde sa il pedepseasca mai bland pe acesta pentru ca este de obicei un „copil bun”). In familie, trebuie sa existe aceleasi reguli si aceleasi consecinte pentru toti copiii!
Evita sa faci judecati de valoare
De tipul „tu ar trebui sa stii mai bine, esti cel mare”, „de la tine ma asteptam sa stii mai bine”, „e vina ta, stii ca fratele tau se ia dupa tine”, „trebuie sa fii un model bun pentru fratele tau” etc.. Nu este echitabil sa ai asteptari mai mari de la unul dintre copii, favorit sau nu, si sa il critici mai aspru pentru ca nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor.
Si foarte important, incearca sa ii tratezi la fel cand vine vorba de timpul petrecut impreuna si privilegiile acordate (cuvinte de lauda, cadouri, activitati pe care au voie sa le faca etc.). Da, cand unul dintre copii este mai micut, va cere mai mult timp si atentie din partea voastra: explicati-i aceasta copilului mai mare, fara a-l lasa se se simta neglijat. Faceti activitati cu toti copiii impreuna sau cu fiecare dintre ei (puteti petrece mai mult timp cu unul dintre ei deoarece aveti interese si activitati comune, insa nu-l lasati pe celalalt sa se simta ignorat).
Retineti ca favoritismul nu inseamna ca nu va iubiti toti copiii! Inseamna doar ca, datorita relatiei mai usoare si mai bune cu unul dintre ei, datorita unor trasaturi pozitive ale unuia dintre ei si datorita realizarilor sale, veti simti o legatura mai stransa cu el, o inclinatie spre acel copil. Daca va amintiti insa ca ambii copii merita sa fie tratati la fel, puteti evita ca aceasta preferinta sa aiba efecte asupra lor.
