Cum cumintim un copil mic agitat, nervos, care tipa si nu vrea sa asculte absolut nimic din ceea ce ii spunem? Este dificil si o sarcina provocatoare, in special pentru ca nu poti pur si simplu evita unele comportamente negative sau periculoase ale copiilor. Aproape toti copiii mici musca, baga obiecte in gura, pun mana si chiar sterpelesc lucruri de prin casa, lovesc, arunca si tipa!
In jurul varstei de doi anisori, se petrece o asa-numita “criza a independentei”, iar copilasul nu mai vrea sa faca tot ceea ce ii ceri – nu neaparat pentru ca are motive, ci pur si simplu pentru a arata ca are propria parere! Acum apare prima data intrebarea “cum cumintim un copil”. Retine ca la aceasta varsta (aproape) nimic din ceea ce face nu vine din intentia de a face rau.
Cel mai important si cel mai bun sfat: petrece cat mai mult timp cu copilasul tau, pentru ca el sa te simta aproape, sa te preia ca model si pentru ca el sa aiba incredere in tine! Gandeste-te, mereu cand esti pe cale de a-ti pierde calmul si a tipa la el, cum ai fi dorit sa fie propria ta mama cu tine! Fa chiar o lista cu ce ai fi dorit sa fie altfel la modul in care te-a crescut pe tine si evita sa faci aceleasi greseli.
Afectiune. Trebuie sa petreci timp cu cel mic, sa ii fii aproape, sa il inveti jocuri stimulante pentru ca el sa nu se gandeasca la vreo boacana de plictiseala. In plus, multe din comportamentele negative sunt un strigat pentru a cere atentie din partea parintilor. El trebuie si sa aiba incredere in tine si sa nu aiba resentimente fata de tine, caci doar asa te va asculta!
Asa sunt copiii. Trebuie sa realizezi ca majoritatea comportamentelor sunt normale pentru un copil mic si ca toti parintii trec prin ceea ce tu treci. Daca reactionezi negativ, s-ar putea sa nu ai efect asupra sa, caci vede ca te poate deranja cu ceea ce face si cand vrea atentie, va repeta. Daca ignori complet comportamentul sau, va face si mai rau, pentru a iti atrage atentia. Asa ca cel mai bine este sa intervii calm, sa folosesti un cuvant care sa insemne ca nu este bine, o expresie: “asta nu este bun pentru Alin” (foloseste numele sau) si sa ii oferi o alta activitate de facut. Nici un copil normal nu sta intr-un loc si nu asculta de tot ce ii spui! Copiii se agita, tipa, se enerveaza daca pari distrasa si preocupata de altceva…
Calm. Nu te enerva prea rapid: pentru a realiza ca asa sunt toti copiii, gandeste-te la ce pozne ai facut tu cand erai micuta: mai mult ca sigur, parintii ti-au umplut capul cu toate trasnaile pe care le-ai facut. Cum ai fi vrut sa se poarte mama ta cu tine atunci?
Copiii nu sunt rai! Multe dintre trasnaiile copiilor mici sunt fie accidente (cand sparge ceva, i-a scapat din mana, nu a vrut sa distruga), fie vin din nevoia de atentie sau dintr-un stres oarecare. Asa ca retine ca micutul nu are intentii rele si nu este rau. Evita sa folosesti cuvantul rau sau sa spui doar “nu”. Mai bine folosesti expresiile “nu e bun pentru X” si “bun, foarte bun la X”.
Fara pedepse la varste mici. Nu pedepsi, caci pana la varsta de patru ani, copiii nu inteleg ecuatia cauza-efect, si deci inteleg doar ca esti rea cu ei! In plus, pedeapsa naste resentiment, iar resentimentul naste respingere si cauzeaza alte boacane. Cand este mai mare, pe la patru-cinci ani, la poznele mai grave, poti folosi pedepse precum trimiterea in camera, interzicerea unor activitati placute pentru o zi – insa doar daca ii si explici de ce este pedepsit. NICIODATA nu folosi pedepse fizice – afecteaza mai mult decat ai crede stima de sine (copiii isi vor aminti de o palma primita dupa ani, chiar daca tu crezi ca e prea mic sa retina!), il fac sa se simta inferior si il invata cu acest comportament (ii va lovi la randul sau pe copiii mai mici).
Exemplul tau. Nu tipa la el, caci te va imita si nu va intelege de ce tu ai voie sa tipi, el nu! Ofera-i un exemplu pozitiv in activitati si spune-i “fa cum face mama”.
Limbajul trupului. Multe din comportamentele negative sunt moduri de a exprima o neplacere, o frustrare prin gesturi, deoarece limbajul verbal nu e dezvoltat. Obisnuieste-l sa foloseasca cuvinte, vorbeste-i mult, invata-l cuvinte prin carti cu poze, invata-l cum sa spuna daca ceva doare, ceva nu e bine.
Obiecte luate din casa. Cand il prinzi ca are tendinta de a lua obiecte ce nu ii apartin, spune-i “asta e a lui mami” si ofera-i un substitut, o jucarie de-a lui spunandu-i “asta e a lui Alin”. Ai grija sa ascunzi in locuri in care nu are acces orice obiecte periculoase, caci curiozitatea oricum il va impinge sa atinga si sa ia diverse lucruri. Daca ii place neaparat un obiect anume si de cate ori i-l iei si ii dai o jucarie, il vrea inapoi, lasa-l sa se joace cu acel obiect pana se plictiseste. Cand il surprinzi bagand in gura diverse obiecte, spune-i “asta nu e bun pentru Alin” si fa o grimasa de dezgust sugestiva aratand obiectul.
Modele. Copiii actioneaza de multe ori prin imitatie, asa ca ai mare grija la ce desene animate pe TV se uita: urmareste-le si tu si opreste-l sa se uite la orice desene in care personajele se lovesc – nici macar Bugs Bunny nu e atat de inofensiv. Chiar daca e prea mic sa inteleaga actiunea, va imita gesturile in sine.
Retine: aproape toate comportamentele negative vin din: 1. nevoie de atentie, timp cu tine; 2. stres, resentimente, nevoi neindeplinite. Asa ca, desi cere rabdarea unui sfant, nu te enerva, nu tipa, nu il pedepsi, ci incearca sa il accepti si sa intervii cu calm, invatandu-l prin vorbe ca ceva anume nu e bun!
