Toţi avem amintiri dragi din copilărie cu prietenii de atunci; deşi de multe ori prieteniile de la vârste fragede nu se menţin, ele au însemnat mult pentru noi şi acei primi prieteni ne rămân veşnic în suflet. Pentru copii şi adolescenţi, prietenia semnifică mult mai mult decât distracţie – prietenii sunt cei ce îi ajută să crească şi să se dezvolte în fiinţe sociale integrate, echilibrate.
Părinţii sunt persoanele semnificative cele mai importante în viaţa copiilor mici; dar ei au nevoie şi de prieteni, de dezvoltarea unor relaţii sociale cu cei de vârste apropiate. De aceea, este important să încurajăm formarea prieteniilor încă de la vârste fragede.
Vârsta şi prietenia
Ca adulţi, poate că tindem să considerăm că o prietenie autentică, profundă, semnificativă se poate forma şi menţine de abia la vârste mai mari: copiii mici sunt prea egocentrici şi nu au abilităţile sociale pentru crearea unei relaţii stabile. Însă este evident că încă de la naştere, suntem fiinţe sociale, cu nevoia de a forma relaţii. Chiar şi la vârste de sub un an, cei mici sunt atraşi de apropierea şi compania altor micuţi, ba chiar manifestă preferinţe pentru anumiţi copii. Da, încă nu pot forma o relaţie durabilă, dar simt nevoia unei conexiuni.
Relaţiile de prietenie sunt diferite la vârste diferite: cu fiecare etapă de dezvoltare şi maturizare, ele dobândesc straturi în profunzime, se îmbogăţesc. Ca exemplu, psihologii ne explică faptul că la vârste mici (2-5 ani), copilul este atras de ideea unui partener de joacă, dar relaţiile sunt extrem de instabile, mai degrabă prietenii de moment; următoarea etapă (5-8) este cea a prieteniilor de interes: copilul este prieten cu cineva dacă obţine beneficii; apoi, până la debutul adolescenţei, prieteniile sunt definite ca un soi de contract, de pact: eu primesc asta, tu primeşti asta, este o etapă a beneficiilor reciproce.
De abia spre sfârşitul acestei etape relaţiile dobândesc profunzime, copilul începând să valorizeze intimitatea, apropierea emoţională şi afecţiunea reciprocă şi nu doar avantajele practice ale prieteniei. În perioada adolescenţei relaţiile devin strânse, chiar până acolo încât prietenii sunt foarte posesivi unul cu celălalt. Pas cu pas, cei mici învaţă ce înseamnă să creezi şi să menţii o legătură afectivă, ce înseamnă să îţi pese de altul, ce înseamnă să îi înţelegi pe ceilalţi.
De ce avem nevoie de prieteni?
De la vârste mici, prietenia oferă multiple beneficii, pe multiple planuri.
În primul rând, copilul îşi dezvoltă şi afirmă individualitatea prin intermediul relaţiilor sociale; el se defineşte prin prisma prietenilor, prin asemănări („eu semăn cu Gigi, suntem prieteni”), dar se şi diferenţiază şi îşi observă unicitatea şi individualitatea („eu nu sunt ca Dani”).
În al doilea rând, prietenia are un rol central în formarea şi întărirea stimei de sine a copilului; prietenii îţi oferă sentimentul propriei valori. La fel de important, prietenii dezvoltă empatia celui mic: el va învăţa pas cu pas să înţeleagă emoţiile altora şi să le respecte. De la „ce simt şi ce vreau eu contează”, prin relaţiile sociale învăţăm că este la fel de important ce simt şi vor ceilalţi; învăţăm să nu privim doar din perspectiva noastră. Fără empatie nu se poate forma şi menţine o legătură afectivă.
Prietenii sunt cei care îl învaţă pe copil abilităţi sociale esenţiale pentru traiul în societate: învaţă să colaboreze, să împartă, să rezolve conflicte, să accepte diferenţele dintre oameni. Chiar şi certurile dintre copii şi chiar şi ruperea unei prietenii constituie lecţii valoroase. La fel de important, alături de un prieten copilul trece mai uşor peste greutăţi, supărări şi dezamăgiri.
Dar relaţiile sociale strânse ajută şi bunăstarea fizică. Studiile demonstrează că prieteniile de la vârste fragede contribuie la sănătatea şi longevitatea unei persoane. Cei cu relaţii sociale apropiate şi stabile suferă în grad mai mic de unele afecţiuni (s-a corelat existenţa relaţiilor sociale afective cu obezitatea, tensiunea, boli cardiace). Persoanele izolate se confruntă cu mai multe probleme de sănătate (atât boli fizice, cât şi tulburări de natură psihică precum depresia).
Prietenii ne însoţesc de-a lungul vieţii: unii dispar, alţii rămân alături de noi până la bătrâneţe. Fără prieteni, nu am fi noi. Creştem şi ne dezvoltăm datorită persoanelor apropiate, de aceea este bine să încurajăm formarea relaţiilor amicale la cei mici încă de la început.
