Problematica copiii si televizorul ar trebui sa preocupe orice parinte responsabil. Asta pentru ca, dupa cum arata numeroase studii, precum cercetarea „Măsurarea gradului de violenţă prezent în programele audiovizualului românesc”, realizata de Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare, in cadrul programelor de televiziune, violenta si limbajul vulgar sunt extrem de frecvente.
S-a constatat ca violenta verbala este in crestere comparativ cu cea fizica (care are un trend descendent), dar acest lucru, desi poate parea o veste buna, are efecte la fel de daunatoare pentru copil. Expunerea la asemenea stimuli – chiar daca doar verbali – determina extrem de usor adoptarea acelor comportamente si limbajului respectiv.
Astfel, in legatura cu problematica copiii si televizorul, s-a apreciat ca violenta verbala este prezenta prin injurii, limbaj vulgar, cearta, ridiculizare, etichetari si stereotipii. Si nu numai filmele americane sunt de vina, ci si serialele autohtone si emisiunile gen reality-show. Potrivit acestui studiu, apar multi stimuli violenti in emisiuni reality-show sau de divertisment, dar si in filme de actiune sau in banalele telenovele si sitcomuri romanesti – care prezinta 22% din totalul actelor violente de la televizor! (potrivit articolului Violenta la televizor publicat in Jurnalul in 2009).
Cand se vorbeste despre copii si televizor, mai exista si variabila stimulilor sexuali: suprasaturarea cu imagini sexuale poate influenta negativ o persoana inca in formare. Un studiu intreprins de catre cercetatorii americani a aratat ca tinerele adolescente care urmaresc deseori programe de TV cu un continut erotic ridicat au de doua ori mai multe sanse sa ramana timpuriu insarcinate! Exagerare? Probabil ca nu, este iarasi vorba despre expunerea la anumiti stimuli timp indelungat.
Cum functioneaza intreaga ecuatie copiii si televizorul, ce inseamna aceasta expunere la stimuli negativi? Un copil care se uita la televizor zilnic in jur de trei ore (sau mai mult) va fi influentat de acele modele comportamentale si de valorile prezentate pe micul ecran. Se uita la un film in care eroul trebuie sa ucida zece oameni pentru a supravietui, vorbeste ca un birjar pentru ca asa este “macho” si in final, dupa ce i-a macelarit pe toti, ramane fericit cu fata cea frumoasa?
Copilul va interioriza – fara a procesa in prealabil – urmatoarele variabile: violenta fizica este ok daca cineva te ameninta, violenta rezolva problemele, a injura este “super-cool” si daca dovedesti ca esti cel mai puternic, ajungi sa faci sex! In cel mai banal film exista astfel de stimuli, pe care mintea neformata a copilului ii interiorizeaza si ii transforma in modele dorite de valori si comportament!
Expunerea indeajuns de indelungata la astfel de stimuli determina observarea comportamentelor des afisate, invatarea lor prin repetitie si in final, imitarea lor! S-a obiectat ca teoria imitatiei comportamentale este prea simplista: intr-adevar, exista si alti factori care contribuie la adoptarea unui comportament violent sau sexual de catre copil, insa initial a existat aceasta invatare a modelului, iar imitarea se va produce cand exista si un alt factor declansator: o amenintare, o provocare, o problema emotionala.
In legatura cu subiectul copiii si televizorul, un alt efect de nedorit este cel al identificarii: pe langa imitarea comportamentelor des urmarite pe ecran, copilul se identifica deseori cu eroul sau preferat – acesta reprezinta tot ceea ce vrea micutul sa devina cand “va fi mare”! Eroul de la TV va deveni modelul sau in viata si va avea posibil aceeasi influenta ca si modelul reprezentat de catre parinti!
De aceea, acestia trebuie sa fie extrem de atenti la ce erou are copilul! Are un erou gen “baiatul rau, dar bun” – care apeleaza des la violenta si este un sex-addict? Copilul va visa sa devina leit eroul sau! Un alt efect al televizorului: banalizarea violentei! Copiii expusi zilnic la scene violente devin imuni la acestea si scene asemanatoare din viata reala ajung sa nu ii mai impresioneze cu aproape nimic – ba chiar sa ii distreze, la fel cum ii distreaza cele de pe ecran!
Parintii au responsabilitatea de a se informa despre subiectul copiii si televizorul si de a urmari rutina zilnica a copilului lor, sa se asigure ca privitul la TV nu depaseste in nici un caz trei ore si sa observe ce fel de programe alege acesta. A urmari macar o data sau de doua ori programele TV ale copilului este o necesitate – astfel, parintii pot afla cat de expus este micutul la stimuli violenti sau sexuali.
La fel, este necesara impunerea unor anumite limite: de timp al vizionarii – caci seara tarziu exista sanse duble sa fie prezente filme sau emisiuni incarcate cu stimuli negativi, de durata a vizionarii – o expunere indelungata, mai mare de trei ore, poate avea nu numai efectul de expunere la stimuli, dar si de “tembelizare”: spre deosebire de citit, urmarirea pe ecran a unor evenimente nu necesita absolut deloc procesare, selectie sau creativitate. Este o activitate rutiniera care “dreseaza” creierul sa fie intr-o stare de relaxare si pauza. Astfel ca stimulii sunt interiorizati fara vreo selectie anterioara. Nu degeaba televizorul a fost numit “cutia idioata”!
Ce mai pot face parintii in legatura cu subiectul copiii si televizorul? In primul rand, sa nu ofere ei insisi un exemplu negativ! Sa nu lase copilul sa-i vada savurand un film de actiune in care eroul trage in stanga si in dreapta, apoi isi savureaza victoria seducand eroina sexy! Parintii trebuie sa aiba grija la ce filme sau emisiuni se uita in prezenta copilului, modelul sau fiind extrem de important, mai ales la o varsta fregeda.
Mai mult, ei trebuie sa incerce sa se uite impreuna cu copilul la televizor pe cat posibil, pentru a se asigura ce anume se intampla pe ecran – doar pentru ca un film are bulina care zice ca este ok pentru copii, asta nu inseamna ca s-a terminat responsabilitatea si pentru a-si manifesta dezaprobarea verbala in fata copilului in legatura cu anumite scene. Pentru copiii de varste mici, este extrem de important ca parintii sa le explice ca este doar un film, ca eroul nu moare cu adevarat si ca nu ii raneste cu adevarat pe ceilalti, ci doar se joaca si in viata reala nu s-a batut vreodata cu nimeni! Este esential sa se faca distinctia intre imaginar (TV) si real!
