Copiii parintilor plecati la munca in strainatate sufera! Poate ca unii nu o arata, fiind perfect la locul lor si cuminti, altii se razvratesc avand diferite probleme de comportament, in timp ce altii cad in depresie – insa toti resimt lipsa parintilor, toti se simt singuri. Fiecare face fata situatiei in felul sau propriu, uneori descurcandu-se cu succes, insa pentru nici unul nu este usor.
Problematica acestor copii ai parintilor plecati la munca in strainatate este larg dezbatuta – cat de negative sunt in realitate consecintele lipsei parintilor? Asta depinde in mare masura de relatia parinte-copil dinaintea plecarii, de apropierea dintre ei si de prezenta activa a parintilor in viata copiilor lor inainte.
Insa studiile arata ca un procent ingrijorator dintre acesti copii dezvolta fie depresie, fie intra in starea rebeliunii, avand probleme scolare si comportamentale. Ziarul Romania Libera ne spune ca exista si anul acesta peste 80. 000 de copii ramasi singuri, in grija bunicilor sau a altor rude.
Cu ce se confrunta copiii parintilor plecati la munca in strainatate
Anxietatea separarii de parinti. Chiar si in cazul copiilor mari, dar in special la cei micuti, separarea fortata de parinti provoaca emotii negative, anxietate, stres, teama, frustrare. Copiii simt o insecuritate imensa, lipsa protectiei si apropierii parentale facandu-i sa se considere singuri. Unii au sentimentul ca au fost parasiti si chiar ca nu conteaza mult pentru parintii lor – din moment ce nu le-au putut schimba decizia si impiedica plecarea. Anxietatea crescuta poate da nastere si la simptome fiziologice: dureri, lipsa concentrarii, probleme cu somnul si incontinenta urinara pe parcursul noptii – aceste semne trebuie verificate de catre bunici sau cei care ii au in grija (sunt simptomele depresiei).
Vinovatie. Unii copii ai parintilor plecati la munca in strainatate pot resimti si sentimente de vinovatie – se gandesc ca ei sunt cauza pentru care parintii nu se descurca financiar, ca ei sunt cauza pentru care parintii se chinuie. Aceste sentimente sunt extrem de riscante, copilul putand ajunge in punctul in care sa se simta atat singur, parasit, cat si inutil in lume.
Resentimente. Insa de multe ori, acesti copii dezvolta resentimente pentru parintii lor. De ce au plecat? De ce nu l-au luat cu el? De ce nu au gasit o alta solutie? De ce l-au parasit amandoi? De ce nu le pasa de parerea lui? De aceea, inaintea plecarii este important ca parintii sa explice toate aceste aspecte copilului si sa promita ca separarea nu va fi de lunga durata. Resentimentele duc la razvratire, la comportamente interzise, chiar agresive.
Nevoia de comunicare si intimitate. Parintii sunt cele mai importante si apropiate persoane in viata copilului, macar pana in adolescenta, ei sunt modele, figuri autoritare, dar si principalul reper in viata, sursa de protectie, sursa de afectiune. Unde merge un copil cand ceva se intampla? La unul dintre parinti! Ei bine, copiii parintilor plecati la munca in strainatate resimt aceasta lipsa de comunicare, de apropiere. Si daca nu pot lega o relatie intima, bazata de incredere cu bunicii sau rudele care ii au in grija, ei raman singuri, neavand cu cine sa vorbeasca, sa isi impartaseasca emotiile. Aceasta poate duce la izolare, la retragerea intr-o lume imaginara, in care totul este mai frumos. O stare continua de reverie poate fi riscanta: fuga de realitate arata incapacitatea de a face fata vietii de zi cu zi.
Lipsa autoritatii parentale. Parintii sunt si cei care impun respect, stabilesc reguli si limite de comportament, stabilesc consecintele incalcarii acestor reguli. In lipsa parintilor, copilul poate sa nu asculte de alti adulti, considerand ca acestia nu au dreptul de a impune. In plus, uneori bunicii, simtindu-se prost pentru copil si dorind sa ii compenseze cumva suferinta, il pot rasfata, ii pot permite sa faca ce vrea si pot trece cu vederea peste probleme serioase.
Adaugand si sansele crescute ca cel mic sa intre intr-o faza de rebeliune, din cauza frustrarii si a resentimentelor, riscul adoptarii comportamentelor riscante este considerabil. Asigurati-va ca va lasati copilul cu un adult in stare sa il controleze, sa impuna, dar si sa comunice!
Ce poate ajuta copiii parintilor plecati la munca in strainatate
Convorbiri zilnice cu parintii. Poate ca sunteti ocupati, obositi, insa ca parinti plecati de acasa, asigurati-va ca vorbiti macar 5 minute in fiecare seara cu copiii vostri. Aratati-le ca nu i-ati uitat, ca va ganditi la ei, ca va intereseaza ce se petrece in viata lor. Nu uitati sa le spuneti mereu ca va este dor de ei. Faceti din aceste convorbiri telefonice, de preferat zilnice, un ritual de seara, care il linisteste pe copil.
Convorbiri online. Profitati de tehnologie si fie achizitionati, fie mergeti la o sala de Internet care dispune de webcam. Astfel, macar in weekend, puteti vorbi cu copiii si ei va pot vedea in fata lor. Aceasta e cu atat mai important pentru copiii mici, care simt nevoia de ceva mai mult decat doar vocea voastra.
Vizite. Incercati sa faceti cat de des va permiteti vizite acasa, sau chiar sa ii aduceti la voi in vacanta, daca aveti cum. Este important pentru copil sa va vada, sa stie ca in X luni, veti fi o perioada acasa. La fel de important este sa isi poata imagina locul unde sunteti – daca nu ii puteti aduce in vacanta, trimiteti-le filmulete. Le va fi mai usor, caci isi vor inchipui locul unde sunteti, nu va fi un loc indepartat si misterios, ci un loc ca oricare altul.
Daruri. Multi parinti plecati la munca in strainatate trimit daruri din vinovatie si pentru a le usura viata copiilor. Este o idee buna – pentru ca le aratati ca va ganditi la ei, ca munciti pentru ei, pentru ca ei sa aiba lucruri bune. In plus, parca suferinta este mai mica pentru un copil mic, atunci cand are o jucarie grozava cu care se poate lauda in fata altora! Nu uitati, cu fiecare dar mic, sa puneti un biletel dragastos pentru copil.
Durata plecarii. Nu stati in strainatate mai mult decat se impune! Daca este vorba de o plecare de peste un an, faceti tot posibilul sa urmati sfaturile de mai sus si sa ii promiteti copilului ca imediat ce se poate, veniti inapoi sau il luati la voi.
Asigurati-va ca nu are probleme. Vorbiti cu copilul in intimitate, intrebati-l cum se poarta bunicii sau cei care il au in grija cu el. Vedeti daca are de ce sa se planga. Vorbiti si cu cei care il ingrijesc si eventual cu profesorii, verificand daca are probleme comportamentale (nu uitati de semnele fiziologice) care sa indice depresie, izolare sau rebeliune. Nu uitati: nimic in lume nu merita sa va lasati copilul sa sufere! Daca aflati ca se confrunta cu probleme, luati decizia cea mai buna pentru cel mic – oricat de greu este pentru voi, o solutie poate fi ca doar unul dintre voi sa plece inapoi la munca in strainatate pentru o vreme, iar celalalt sa ramana acasa.
