Despre comportamentele inacceptabile la copil – cand ne referim la comportamente inacceptabile, ne referim la acte ce nu trebuie niciodata tolerate de catre parinti, acte ce incalca regulile importante pe care le-ati oferit copilului si acte cu potential periculos. Sunt in general acte de razvratire, de razbunare si de cerere a atentiei – de aceea, trebuie sa incercati sa vedeti ce se afla in spatele comportamentului.
Ce comportamente sunt inacceptabile la copilul mic
Minciuna. Copilul poate gresi – este necesar ca parintii sa accepte aceasta si ca cel mic sa stie ca o greseala nu este capatul lumii, atat timp cat o recunosti. Daca, insa, copilul ajunge sa minta pentru a isi ascunde o greseala, acesta este semn ca parintii au reactionat in trecut prea sever la scaparile copilului.
Minciuna poate fi o obisnuinta a copilului atunci cand el observa ca parintii sai ii mint pe altii pentru a evita o situatie neplacuta si cand observa ca si el „scapa usor” spunand o minciuna. De aceea, trebuie sa ii aratati in mod clar de la prima minciuna cu care il prindeti ca nu veti tolera situatia. Insa pentru a il face sa inteleaga valoarea sinceritatii, va trebui in primul rand sa fiti voi sinceri, sa ii aratati ca preferati adevarul, chiar cand acesta este dificil.
Furat. La copilul mic, nu este vorba chiar de furat – el nu percepe des ca ceea ce face este moral vorbind inacceptabil. Pana pe la 6-7 ani, copilul trece la un moment dat prin faza „a mea”, cand percepe doar propriile nevoi si dorinte si nu pe ale celorlalti. De aceea, daca cineva are un obiect pe care il vrea, copilul il va lua (direct sau pe ascuns).
Niciodata nu trebuie sa tolerati acest comportament – explicati-i inca de la inceput ca ceea ce este al altuia nu trebuie luat; dati-i exemple referitoare la el, chiar punand in practica – „cum te simti daca iti iau jucaria si nu ti-o mai dau? – asa se simte si altcineva daca ii iei ceva”. Explicati-i ca ceilalti au sentimente ca si el si ca le face rau daca ia de la altii si incercati sa il invatati timpuriu cu concepte precum bunatatea si cu acte precum impartitul lucrurilor.
Agresiuni – lovirea sau bruscarea altor copii (frati, colegi) sau animale. Pana la 4-5 ani, actele agresive sunt oarecum normale – copilul frustrat, nedreptatit, furios, se va exprima prin actiuni violente, deoarece nu are autocontrol si nu stie cum sa isi exprime emotiile negative. Aceasta insa nu inseamna sa tolerati un astfel de comportament. Interveniti strict si incercati sa ii explicati ca asa cum il doare pe el cand se loveste, ii doare pe altii – oameni, animale, chiar obiecte – cand ii loveste.
Invatati-l sa nu se comporte niciodata cu altul asa cum nu ar vrea ca cineva sa se comporte cu el! S-a mentionat sa ii spuneti ca chiar si pe obiecte le doare – aceasta pentru ca un copil are o tendinta animista, el umanizeaza si insufleteste si obiecte precum jucariile sale; asadar, pentru a ii descuraja actele agresive, explicati-i ca daca loveste papusa, o doare (astfel va intelege ca a lovi si tranti nu este acceptat in nici o situatie).
Agresivitate pasiva – refuzul copilului de a asculta si coopera. Agresivitatea pasiva reprezinta una din cele mai frecvente comportamente inacceptabile la copil – o modalitate prin care copilul isi manifesta frustrarea si tensiunea interioara, in special dupa 5-6 ani. Copilul nu face nici un act interzis, insa refuza pur si simplu sa va asculte, sa faca ceea ce ii cereti si chiar sa vorbeasca cu voi.
Va refuza si va ignora – de multe ori, ca reactie de razvratire si razbunare, cand copilul se simte nedreptatit sau neglijat. Nici acesta nu trebuie sa fie un comportament tolerat de catre parinti. Interveniti si utilizati ascultarea activa pentru a afla ce anume la voi a declansat agresivitatea sa pasiva, incercand sa indreptati lucrurile (in acest caz, pedeapsa nu e niciodata eficienta, sporind frustrarea copilului – este nevoie de comunicare).
Raspunsul „obraznic”. Printre comportamentele inacceptabile la copilul mic se afla si raspunsurile sale „obraznice”, ironice, batjocoritoare, furioase, chiar injuraturile (atentie: copilul mic poate sa nu stie ce zice, poate doar repeta cuvinte auzite). Fiti fermi si interveniti imediat spunand ca nu se tolereaza o astfel de atitudine si limbaj. Aflati de unde a invatat sa se poarte sau sa vorbeasca astfel – mediul in care isi petrece timpul este de obicei factorul principal in adoptarea acestui comportament.
El actioneaza astfel pentru a se impune, pentru ca simte ca nu este ascultat, pentru ca vrea sa arate ca nu se lasa controlat, pentru ca este furios, pentru a va atrage atentia si a va soca. Cand se poarta astfel, primul lucru este sa ii refuzati victoria: nu va aratati socati (el vrea aceasta), ci adoptati o atitudine ferma, rece si spuneti-i ca nu veti vorbi cu el daca are un astfel de comportament; apoi, trebuie sa aflati de unde a invatat sa se poarte asa si de ce s-a purtat asa si sa ii aratati ca nu veti tolera asemenea comportamente; spuneti-i ca pentru a fi ascultat sau luat in seama, trebuie sa se exprime calm, adecvat si nu exagerat.
Vorbind despre comportamentele inacceptabile la copil, este important ca parintii sa nu tolereze si ignore niciodata astfel de acte si sa le descurajeze din prima. Foarte util este sa incurajati comportamentele bune, de dorit la copil, prin apreciere si laude – si sa le descurajati din prima pe cele inacceptabile, in primul rand prin atitudinea dezaprobatoare, rece si calma. Interveniti, aratandu-i ca nu se accepta comportamentul sau – insa niciodata prin cearta, tipete sau doar prin pedeapsa.
Trebuie sa adoptati o atitudine calma, detasata si controlata; sa ii spuneti clar ca ceea ce face nu va fi tolerat; sa incercati sa aflati cauza actului sau discutand cu el; sa ii explicati ca daca adopta comportamente inacceptabile, vor exista consecinte; si sa puneti in practica acele consecinte – o pedeapsa de tipul interzicerii unei activitati placute sau retragerea in camera sa. Insa inainte de a trece la pedepse, asigurati-va ca vorbiti cu el si ca copilul stie de ce un comportament este inacceptabil!
