Cine este seful intr-o familie este un aspect important ce influenteaza intreaga viata a fiecarui membru. Astfel, sociologul A. Berge afirma ca «familia constituie un soi de personalitate colectiva a carei armonie generala influenteaza armonia fiecareia dintre parti». Ce inseamna aceasta ? Ca preferabil ar fi nu ca un partener sa fie seful, ci ca fiecare dintre ei sa isi asume conducerea in functie de competenta lui in anumite aspecte ale vietii familiale.
Rolurile conjugale sunt marcate de relatiile natural-biologice ale cuplului si de complexitatea si profunzimea celor spiritual-psihologice. Astfel, se poate presupune ca este natural ca femeia sa preia conducerea cand vine vorba de decizii legate de cresterea copiilor – in virtutea faptului ca ea a dat nastere, iar barbatul sa aiba un rol mai accentuat in luarea deciziilor economice (de exemplu) in virtutea faptului ca este mai activ profesional.
Familiile in care ambii soti impart rolurile, in care cine este seful nu este atat de important, in care ambii indeplinesc impreuna si roluri legate de gospodarie incredintate traditional doar sotiei si roluri in afara gospodariei – incredintate traditional sotului – se bucura de un echilibru si armonie incontestabil mai mari decat ale familiei tipice.
In cadrul societatii traditionale, nici nu se punea problema cine este seful intr-o familie si din pacate, inca se regaseste acest model – tipul autoritar, dominat de barbat (ce cunoaste doua forme: absoluta si moderata) si in ziua de astazi. Din pacate, pentru ca in cadrul familiilor de tip egalitar, ambii parteneri sunt mai satisfacuti deoarece isi impart sarcinile si se bucura ambii atat de satisfactii familiale, cat si de satisfactii profesionale.
In cadrul modelului autoritar, tatal-sot guverneaza latura economica a familiei, iar mama-sotie detine monopolul laturii afectiv- emotionale. Dar aceasta inseamna ca barbatul este lipsit de satisfactia indeplinirii unor roluri emotionale legate de cresterea copiilor, de exemplu, iar femeia este lipsita de satisfactia indeplinirii unor roluri profesionale.
In functie de cine este seful intr-o familie, s-au facut diferite clasificari de catre sociologi si psihologi, clasificari ce definesc conduitele de rol din cadrul cuplului:
autonomia sotului (barbatul actioneaza si decide);
autonomia sotiei (femeia actioneaza si decide);
autocratia sotului (barbatul decide, femeia actioneaza);
autocratia sotiei (femeia decide, barbatul actioneaza);
conducerea sotului (barbatul decide, actioneaza impreuna);
conducerea sotiei (femeia decide, actioneaza impreuna);
diviziunea sincretica a rolurilor (femeia actioneaza, decid impreuna);
cooperarea sincretica (actioneaza impreuna, decid impreuna);
Indiferent de cine este seful intr-o familie, relatia de cuplu are o importanta deosebita in configurarea personalitatii ambilor parteneri. Comportamentul partenerului este de multe ori componenta care modeleaza evolutia celuilalt, realizarea pe plan social, profesional sau afectiv. Daca este vorba despre o femeie cu aspiratii profesionale inalte, partenerul este acela care o poate sustine sau care poate fi obstacol.
Inainte de 1989 in Romania, egalitatea sot-sotie era prost inteleasa: femeia trebuia sa ramana femeie – mama, sotie, gospodina. Relatiile sociale erau preponderent barbatesti. Aceeasi situatie o intalnim si astazi in cazul multor femei dominate de partener. Intelegerea si egalitatea – pe cat posibila – in cadrul cuplului este esentiala in formarea unei identitati, a unei personalitati puternice, coerente, echilibrate. Realizarea profesionala, confortul material, pastrarea feminitatii si afectivitatea constanta a partenerului ajuta la configurarea unei personalitati puternice.
Astazi insa, cine este seful intr-o familie este o intrebare cu multe raspunsuri. Astfel, putem intalni si cazul total opus: barbatul este dominat de femeie, care isi asuma roluri traditionale barbatesti, ia toate deciziile si este condusa de aspiratii profesionale, lasandu-si partenerul sa se ocupe de rolurile domestice. Aceasta inversiune a rolurilor in cuplu este la fel de putin sanatoasa pentru cuplu cum este si dominatia barbatului.
Este chiar mai periculoasa, deoarece, dupa cum s-a spus, diviziunea rolurilor conjugale trebuie sa tina seama de legile natural-biologice. Si este nenatural ca barbatul sa se ocupe in principal de cresterea copiilor, in timp ce sotia sa este plecata la locul de munca. Dar se intampla din ce in ce mai des, cererile pentru concedii de paternitate fiind in crestere.
Ideea este ca partenerii unui cuplu sanatos nu trebuie sa isi puna problema cine este seful intr-o familie. Ei nu trebuie sa se afle intr-o lupta pentru putere, caci nu detinerea puterii in cuplu face un om fericit. Partenerii trebuie sa coopereze, sa ia toate deciziile majore impreuna – indiferent daca este vorba de gospodarie, de copii sau de profesiile lor – si mai ales sa actioneze impreuna, sa isi imparta cat mai natural si echilibrat rolurile in cadrul vietii lor comune.
Mai exact, nimeni nu trebuie sa fie seful familiei, cuplul trebuie sa fie o comuniune armonioasa, o „personalitate colectiva” care sa isi conduca impreuna viata. Nu conteaza ca poate barbatul castiga mai multi bani, acest fapt nu ii da dreptul de a lua singur deciziile – sau nu ar trebui sa ii dea dreptul. Nu conteaza nici ca femeia are rolul principal in cresterea copilului, aceasta nu ii da dreptul sa ia decizii legate de educatia acestuia singura – sau nu ar trebui sa ii dea dreptul! Cine este seful ar trebui sa fie o intrebare inutila, caci nu ar trebui sa existe vreun sef in cadrul relatiilor familiale.
Casniciile in care partenerii sunt satisfacuti si uniti prin activitati comune au fost numite de catre specialisti “casnicii vitale”, expresie deosebit de sugestiva. Caci este vital pentru parteneri si pentru dezvoltarea personala a fiecaruia dintre ei sa aiba un cuplu echilibrat si lipsit de frustrarea provenita din lupta constanta pentru putere!
