A fi parintele unui adolescent nu este simplu pentru nimeni, indiferent de experienta si abilitati de comunicare; fiecare parinte asteapta cu ingrijorare acea perioada de tranzitie, temandu-se de ceea ce poate fi mai rau: scumpul copil se transforma subit intr-o creatura isterica si de neinteles… Insa nu trebuie sa fie atat de greu: parintii se tem de perioada adolescentei deoarece pornesc de la ideea ca vor fi in mod sigur probleme – asadar, pornesc cu stangul…
Intr-adevar, parintele unui adolescent are o sarcina provocatoare: in aceasta etapa de dezvoltare, este atat de usor sa indepartezi copilul si sa deteriorezi relatia dintre voi. In plus, parintii adolescentului vor avea intotdeauna motive de nemultumire: nu invata bine, nu isi face treburile, nu asculta, nu vorbeste – pur si simplu nu mai este un copil „cuminte”…
Nu trebuie insa sa va asteptati la ce poate fi mai rau cand adolescenta copilului bate la usa – da, vor fi unele probleme, insa un parinte le poate face fata atat timp cat isi aminteste de provocarile acestei varste si atat timp cat incearca sa mentina relatia cu adolescentul.
Cele mai bune sfaturi pentru parintele adolescentului
Abordati o perspectiva apreciativa! Incercati sa va centrati pe ceea ce este bine si nu pe ceea ce este in neregula – vor fi probleme, vor fi nemultumiri, vor fi tensiuni intre voi si adolescent. Insa nu uitati ca nu e capat de lume si ca lucrurile in esenta sunt bune (perspectiva de ansamblu conteaza). Fiti pozitivi – adolescentul va fi influentat de felul in care abordati diferitele aspecte din viata de zi cu zi.
Si mai important, incercati sa ii aratati adolescentului ca aveti incredere in el: a ii spune aceasta il face sa isi doreasca sa merite acea incredere. In schimb, a va astepta la ce este mai rau si a ii arata ca il credeti in stare sa faca greseli peste greseli il poate influenta negativ. S-a vorbit despre forta profetiilor: a te astepta la ceva rau face acel ceva sa devina realitate…
Parintele adolescentului trebuie sa ramana disponibil emotional – relatia intre adolescent si parinti se poate deteriora usor in aceasta perioada – poate deveni una rece sau una tensionata. Adolescentul pare deseori inchis in sine, secretos si va poate respinge cand incercati sa va apropiati de el. Insa nu renuntati: spuneti-i ca oricand sunteti dispusi sa il ascultati daca simte ca vrea sa vorbeasca. Incercati, daca nu vrea sa vorbeasca cu voi, macar sa petreceti timp impreuna cu alte activitati, ramanand aproape de el.
Nu subestimati problemele adolescentei. Este tentant pentru un parinte sa nu ia deloc in serios micile tragedii din viata adolescentului. Cand il vedeti distrus doar pentru ca cineva a facut o gluma pe seama sa, cand il auziti spunand ca viata sa este distrusa deoarece a avut o prima dezamagire in dragoste, cand il vedeti furios sau trist pentru ca nu ii place cum arata – toate acestea vi se par mici probleme trecatoare. Insa a ii spune „trece, e doar o prostie, o sa vezi ca nu conteaza” este egal cu a ii arata ca nu il puteti intelege. Problemele sale sunt importante pentru el in acest moment: astfel ca incercati sa nu le subestimati, sa nu le priviti din perspectiva adultului si sa le luati in serios.
Fiti intelegatori – nu incepeti o cearta, nu criticati, nu va lamentati doar pentru ca adolescentul a facut o mica greseala sau pentru ca nu este totul perfect! Adolescentul va face si greseli si va face lucruri care nu va sunt pe plac – insa este important sa ramaneti intelegatori si sa distingeti intre ce este si ce nu este relevant (doar pentru ca are o tunsoare ciudata sau un piercing nu trebuie sa porniti un razboi sau sa va lamentati ca a scapat de sub control)!
Aveti grija cum criticati – deseori, relatia intre parinte si adolescent se deterioreaza deoarece parintele nu stie cum sa critice si cum sa ii ceara adolescentului sa asculte. Parintii pot fi des prea duri; alteori, pot fi ironici si pot rani sentimentele copilului; alteori, impun ultimatumuri si nu sunt dispusi sa comunice. Oricand trebuie sa ii atrageti atentia, sa criticati, sa ii cereti sa faca sau sa nu faca ceva, tineti minte cel mai important fapt: nu criticati copilul, ci comportamentul sau! Nu il etichetati ca fiind „rau” sau „prost” pentru ca a facut ceva „rau” sau „prost”!
Nu uitati ca parintele adolescentului ramane parinte – iar a impune limite clare a ceea ce este si ce nu este si acceptabil este datoria sa. La varsta adolescentei, regulile trebuie sa fie mai flexibile, sa ii ofere mai multa independenta – dar niciodata nu treceti cu vederea peste incalcarea unei limite clare.
Cel mai important: incercati sa fiti corecti. Uneori, parintele adolescentului impune reguli prea stricte si interzice din teama de a nu scapa de sub control copilul, de frica ca acesta sa nu faca ceva riscant. De exemplu, de teama ca adolescentul sa nu consume substante sau sa nu cunoasca persoane nepotrivite, ii pot interzice sa mearga la o petrecere. Iar adolescentul rectioneaza „nu-i corect, de ce eu nu am voie sa merg la petrecere?”.
Si in acest exemplu, ca si in multe altele, parintii nu sunt cu adevarat corecti: doar de teama ca adolescentul sa nu faca o greseala, ii interzic strict ceva, fara insa a ii explica temerile lor, fara a ii explica ce riscuri exista si cum sa se fereasca de acele riscuri; ei se multumesc sa-l fereasca interzicand – dar aceasta nu este o solutie, caci adolescentul va fi pus frecvent in situatii cu potential de risc. Asadar, fiti corecti, explicati de ce va temeti, ce va asteptati sa faca si sa nu faca si nu il controlati prea strict sperand ca doar prin aceasta va fi protejat!