Ce trebuie sa stie parintii despre stereotipurile negative transmise copilului? Nimeni nu este ferit de stereotipurile negative: ideile prefabricate asupra unor categorii de persoane persista si circula in societatea in care noi crestem si ne dezvoltam. In procesul de socializare, de devenire membru al societatii in care se naste, copilul va asimila multe dintre aceste idei, luandu-le ca atare, fara a le supune unei critici obiective. Pana la urma, fiecare are anumite stereotipuri negative legate de unele categorii si grupuri de persoane: aceasta, insa, nu inseamna ca nu trebuie sa facem tot posibilul in diminuarea acestor idei prefabricate!
Ce sunt stereotipurile negative care pot fi transmise copilului?
Termenul stereotip (provenit din greaca: „stereos” – dur; aici, cu semnificatia de persistent; si „typos” – model, tipar) provine din tehnica tipografica, referindu-se la matrita utilizata in imprimarea exemplarelor identice. Din punct de vedere social, stereotipurile sunt idei fixe, persistente, prefabricate, repetate fara a fi examinate critic asupra unor categorii si grupuri de persoane.
Stereotipurile sunt credinte rigide, persistente despre unele categorii sociale; sunt persistente deoarece se mentin si circula in societate in pofida argumentelor ce arata uneori ca sunt judecati false; sunt prefabricate deoarece persoana nu obtine aceste idei prin cunoasterea directa, prin observare si reflectare rationala, ci mai degraba prin interactiunea sociala – persoana asimileaza aceste idei ce exista anterior experientei sale.
Stereotipurile sunt o generalizare extrema: s-a mentionat ca termenul provine din tipografie, unde se creeaza exemplare identice; la fel, un stereotip identifica toti membrii unei anumite categorii prin anumite caracteristici negative („toti romii fura”). Deoarece nu provin dintr-o cunoastere obiectiva, din observarea rationala, stereotipurile sunt de multe ori idei incorecte sau exagerate.
De ce exista anumite stereotipuri negative?
Stereotipurile negative sunt idei impartasite in societate asupra Celuilalt, a ceea ce este diferit, a categoriilor sociale diferite (diferente exista din multiple perspective: sex, varsta, orientare sexuala, etnie, rasa, religie, abilitati/dizabilitati, statut social, statut financiar). Dintotdeauna, persoana a perceput ceea ce este altfel, diferit sub semnul negativitatii.
Astfel, stereotipurile negative care pot fi transmise copilului provin din
Necunoastere: primim de-a gata din relatiile cu ceilalti unele idei pe care nu le supunem unei analize critice, ci le acceptam ca atare; printre aceste idei se afla si judecati de valoare bazate pe stereotipuri: „ai grija cu cei de etnia X/ cei saraci/ cei homosexuali/ cei de religia Y, deoarece sunt periculosi”. Acceptam astfel de judecati de valoare fara prea multa critica obiectiva si fara a cunoaste in detaliu realitatea.
Aceste idei sunt adoptate prin repetarea lor, persistenta lor in societate: in timp, devin idei atat de familiare, incat le consideram de la sine intelese; si astfel vom descrie si judeca o intreaga categorie – si pe toti cei care ii apartin – in functie de ceea ce cunoastem anterior (sau credem ca cunoastem!). Prin cercetare, se incearca eliminarea unor idei prefabricate incorecte, aratand realitatea mult mai diversa si mai complexa decat aceste superficiale judecati – insa ele se mentin, fiind familiare pentru toti.
Teama: vrem, nu vrem, ca oameni avem tendinta de a considera ceea ce este diferit, ceea ce este strain ca fiind potential periculos. Exista o teama diluata fata de strain, dar si o teama mai concreta: legata fie de un risc concret reprezentat de anumite persoane, fie de frica de „contagiune”: interactionand cu anumite persoane, ai fi in risc sa devii ca ele sau sa fii influentat de ele.
Egocentrism – alaturi de teama fata de ceea ce e strain si diferit, se alatura tendinta de egocentrism: ceea ce este similar si cunoscut este perceput ca fiind pozitiv, caci propriul eu este pozitiv (etnocentrismul: judecata unor popoare ca sunt superioare fiind o latura evidenta a acestui egocentrism).
Respingere, repulsie: oricat de educati suntem, exista o tendinta instinctuala de a simti respingere fata de strain, diferit, nou (fata de Celalalt care traieste departe, in alte culturi, putem simti curiozitate, fascinatie; fata, insa, de Celalalt care traieste in aceeasi societate cu noi, resimtim o respingere – etnii, religii diferite).
Cum sunt stereotipurile negative transmise copilului?
Dupa cum s-a mentionat, copilul va adopta aceste idei preconcepute prin relatiile cu cei din jur: initial din familie, apoi prin toate tipurile de interactiuni sociale. Stereotipurile se repeta si se intalnesc peste tot: in discutii; in observarea unor comportamente si atitudini fata de unele categorii; in filme; in carti; in jocuri. Parintii nu pot feri un copil sa adopte asemenea stereotipuri: de altfel, oricat de deschisi si toleranti sunt parintii, si ei au propriile stereotipuri negative pe care, vrand, nevrand, le transmit copilului.
Copilul invata prin observarea lumii sociale din jur: nu poate sa nu observe cum anumite categorii de persoane sunt percepute si tratate diferit, pentru ca sunt diferite. Si va adopta aceste credinte si atitudini (stereotipul este credinta, ideea, care va da nastere la o atitudine fata de categoria respectiva, care la randul sau va da nastere la anumite comportamente de ignorare, indiferenta, teama, respingere, chiar condamnare, discriminare, agresiune).
Copilul adopta stereotipuri negative (si uneori pozitive, desi acestea sunt in numar mai mic) chiar din primii ani, din familie. Inca dinainte de scoala, nu numai ca retine si adopta acele idei pe care le aude sau comportamente pe care le observa, dar incepe la randul sau sa caute si sa observe diferentele intre sine si celalalt. Stereotipurile se transmit cu usurinta in mediul scolar, odata ce copilul intra in grupuri, percepe diferentele direct si este expus multor idei, credinte, atitudini si comportamente bazate pe prejudecati.
Ce trebuie sa stie parintii despre stereotipurile negative transmise copilului?
Stereotipurile sunt normale – fiecare individ poseda unele idei fixe prefabricate asupra unor categorii de persoane. Aceasta, insa, nu inseamna ca parintii nu ar trebui sa incerce sa diminueze aceste idei la copil. In primul rand, acceptarea de-a gata a unor idei si judecati de valoare dauneaza copilului – el trebuie invatat sa gandeasca critic, sa observe si sa cunoasca, nu sa accepte fara a se gandi toate ideile pe care le aude; prin expunerea sa la numeroase stereotipuri, copilul invata sa accepte si sa faca la randul sau judecati de valoare asupra altora fara o baza, fara cunoastere si analiza.
Prin adoptarea si mentinerea stereotipurilor negative, copilul se invata sa faca generalizari superficiale, etichetand o persoana pe baza unei singure caracteristici. Ceea ce il impiedica sa-si dezvolte spiritul critic, de observatie si analiza, spiritul de deschidere si empatie, spiritul de toleranta a celuilalt. Dimpotriva, existenta unor stereotipuri in numar mare conduce la egocentrism si inchidere, lipsa de perspectiva, de intelegere, de empatie.
Stereotipurile negative duc la formarea unor atitudini, atitudini bazate pe emotii: stereotipurile negative nasc teama, anxietate, respingere, chiar ura. Ceea ce duce la discriminare, marginalizare a unor persoane doar pe baza faptului ca au un anume sex, etnie, religie, statut social, venit, familie.
Parintii nu pot feri un copil de stereotipurile negative; pot insa, incuraja spiritul critic si obiectiv, in special oferindu-i informatii reale, obiective despre categoriile de persoane asupra carora copilul pare sa fi adoptat idei negative (de exemplu, daca spune ca are in clasa un protestant si observati ca a adoptat o atitudine de respingere, puteti sa-i vorbiti despre aceasta confesiune, aratandu-i ca realitatea este mai complexa decat o idee simpla de tipul „protestantii sunt pacatosi”).
Parintii trebuie sa accepte faptul ca au si ei stereotipuri negative, pe care probabil ca i le transmit copilului: ceea ce se poate face este sa cunoasteti ideile prefabricate pe care le aveti si sa fiti extrem de precauti atunci cand vorbiti despre aceste subiecte. Uneori, nu puteti evita sa simtiti respingere sau teama; de exemplu, daca copilul are un coleg dintr-o familie cu probleme, un coleg de o anumita etnie sau religie etc. poate ca nu va doriti ca acesta sa se imprieteneasca cu copilul vostru, poate chiar va faceti griji; daca credeti ca aveti o baza pentru aceste griji (de exemplu, va temeti ca cel mic va invata ceva interzis de la coleg sau ca va fi agresat), puteti sa ii cereti copilului sa nu stea mult impreuna cu acel copil, ferindu-va, insa de a va exprima verbal stereotipurile negative.
Cum? Vorbind despre acel coleg ca despre o persoana care poate avea o influenta proasta, fara, insa, a lega aceasta de integrarea sa intr-o categorie (deci fara a ii da de inteles copilului ca va temeti ca un coleg are o influenta proasta tocmai pentru ca provine dintr-o anume familie, categorie etc.). Priviti omul, persoana in sine si nu categoria din care face parte! Ca parinti, aveti dreptul sa verificati cu cine isi petrece copilul timpul: insa fiti precauti in transmiterea unor stereotipuri si incercati sa va ganditi obiectiv la acestea: chiar exista o baza pentru temerile voastre?
