Se spune că în dragoste există întotdeauna unul care iubeşte şi unul care se lasă iubit. Deşi o exagerare, este adevărat că nu există mai niciodată un echilibru stabil în relaţii, că mereu un partener va oferi mai mult decât celălalt. Orice fiinţă se naşte cu nevoia de a fi iubită, dar are şi instinctul de a iubi.
Am putea crede că oricine vrea în primul rând să se simtă iubit, însă există persoane pentru care e mai important să ofere dragoste, să dăruiască şi nu să primească.
Tu ce tip de persoană eşti? Te-ai întrebat vreodată ce este pentru tine mai important într-o relaţie, să simţi că partenerul te iubeşte, sau să ştii că tu îl iubeşti pe el? Dacă realizezi ce e pe primul loc pentru tine, îţi va fi mai uşor să îţi dai seama dacă o relaţie anume este sau nu potrivită.
Nevoia de a iubi vs. nevoia de a fi iubit
Poate ţi se pare o separare artificială căci, la urma urmei, dragostea profundă şi reală presupune împărtăşirea sentimentelor, comuniunea între două persoane – o relaţie nu va rezista dacă doar iubeşti şi nu simţi că sentimentele îţi sunt împărtăşite sau dacă te laşi iubit, dar nu oferi la rândul tău afecţiune!
Unii pun accent pe nevoia de a se simţi apreciaţi şi iubiţi de partener, este natural. Ei îşi întăresc stima de sine şi se valorizează ca fiinţe atât timp cât se simt demne de dragoste şi apreciate de celălalt. A ştii că meriţi dragostea cuiva şi a o simţi face ca persoana să se simtă valoroasă, completă, fericită.
Dar dacă simţi prea intens această nevoie, poţi să cazi în egocentrism, să te gândeşti doar le ce vrei tu, la ce doreşti tu, la ce îţi oferă ţie relaţia. De altfel, nu este niciodată sănătos ca propria imagine de sine să depindă de faptul că suntem iubiţi de un partener: dacă din diverse motive relaţia se termină, ce rămâne? Dacă deodată nu mai primim dragoste, riscăm să ne simţim inutili, inadecvaţi, ca şi cum nu merităm fericire. E normal să vrei să fii iubit, însă nu şi să depinzi de aceasta.
Există, aşa cum s-a spus, şi persoane pentru care este mai important să iubească – ar putea fi numite persoane altruiste, pentru care dragostea este în sine valoroasă şi care adoră să dăruiască. Sunt cei protectivi, cu instinctul de ocrotire. Sunt în acelaşi timp şi cei care riscă să se transforme într-un soi de victime în relaţiile de cuplu, acceptând să fie tratate rău de partener doar pentru că îl iubesc.
Te-ai întrebat vreodată de ce o persoană rămâne împreună cu un partener care nu-i oferă dragoste, care, mai mult, se poartă rău? Deoarece aceasta simte nevoia de a iubi şi se teme să renunţe la ceea ce are. Fără dragoste, i se pare că viaţa sa nu ar avea sens. La extrem, întregul scop al unor oameni este să iubească, indiferent dacă sentimentele le sunt împărtăşite.
Pune-ţi întrebarea: ce e mai important pentru tine? Să spui “te iubesc”, sau să ţi se spună? Să dăruieşti sau să primeşti? Dar partenerul tău cum este? Este genul care îţi oferă sau care îţi cere? Vă potriviţi din acest punct de vedere? Simţi că există armonie între iubirea dată şi cea primită? Este o idee interesantă, deoarece tocmai din nemulţumirea născută de lipsa acestei armonii apar conflictele şi în cele din urmă separările. De câte ori nu auzi pe cineva care tocmai s-a despărţit de partener spunând cu regret şi amărăciune: “el/ea nu-mi oferea nimic, doar eu mă implicam în relaţie”?
Până la urmă, indiferent ce tip de persoană eşti, trebuie să ştii că nici o relaţie nu rezistă, nu poate rezista, fără ca ambii să primească şi să ofere la rândul lor iubire. Este groaznic să iubeşti fără a simţi că-ţi sunt împărtăşite sentimentele, la fel cum este incorect să ceri dragostea celuilalt, dar să nu îi oferi nimic.
Avem nevoia de a fi iubiţi pentru că aceasta ne consolidează încrederea în sine, ne face să ne simţim valoroşi ca oameni; dar în lipsa sentimentului că noi iubim, nu putem fi compleţi.
