Un cunoscut consilier şi autor al multor lucrări despre relaţiile de cuplu (Alan H.Cohen) aseamănă la un moment dat o relaţie cu un preparat culinar delicios. Ideea este că, la fel cum pentru a obţine o mâncare cu adevărat gustoasă trebuie timp, pentru a forma o relaţie de dragoste reuşită este nevoie de răbdare. Aşadar, să urmăm sfatul autorului şi să nu facem din relaţiile noastre „fast food”!
Care este greşeala cea mai mare care poate îndepărta un partener cu potenţial, care încheie o relaţie chiar înainte ca aceasta să înceapă, să se consolideze?
Graba! Graba provenită din diverse temeri şi care duce la două reacţii ce vor îndepărta aproape orice partener, chiar dacă acesta şi-ar fi dorit să încerce. Prima – presiunile de a forma un cuplu stabil, de a declara că este o „relaţie serioasă”, de a merge înainte, cererile de reasigurări. Şi a doua – străduinţa excesivă de a te face plăcut şi iubit!
Presiunile asupra unui partener la debutul unei relaţii de dragoste nu fac decât să-l sperie şi să-l îndepărteze pe acesta. Chiar dacă el sau ea chiar te place şi şi-ar dori să încerce, când se vede grăbit să declare o „relaţie serioasă”, când se vede presat să facă prea mulţi paşi înainte (de genul: „dacă suntem împreună, trebuie să ne cunoaştem familiile” sau „dacă avem o relaţie, ar trebui să ne mutăm împreună”), se va da înapoi.
Ca orice alt lucru bun, o relaţie de cuplu are nevoie de timp: nu se poate întâmpla tot dintr-o dată! Şi este cât se poate de rezonabil ca o persoană, chiar dacă vrea să formeze un cuplu, să ceară timp şi răbdare, pentru a vedea cum merg lucrurile în ritmul lor. Câteodată, eşti îndrăgostit(ă) şi ţi se pare normal să avansaţi cu relaţia, dar nu uita că celălalt poate gândi şi simţi altfel. Sufoci pe cineva cu presiuni şi încercări de manipulare emoţională încă de la începutul relaţiei şi te-ai asigurat că vei fi lăsat(ă) baltă!
Încercările naive de manipulare („dacă mă iubeşti, vrei să stăm împreună” etc.) şi presiunile („în ce stadiu al relaţiei suntem, nu e normal să înaintăm, să ne mutăm împreună /logodim” etc.) arată insecuritatea ta şi îl fac pe partener să se simtă atât controlat, cât şi mai puţin entuziasmat de relaţie.
Un lucru la fel de dăunător, o greşeală care poate încheia o relaţie chiar înainte ca aceasta să înceapă este cel de a te strădui prea mult. Vrei să pari un partener ideal, vrei să faci tot posibilul pentru ca celălalt să te placă şi să te iubească. Îi faci pe plac, te arăţi de acord cu ceea ce spune, îi îndeplineşti orice dorinţă. Ce mai, te chinui să fii partenerul perfect!
Doar că nu există un partener perfect de cuplu, iar străduinţele tale de a fi astfel te fac mai degrabă să pari fals ca om! Ţi se întâmplă să te întrebi cu disperare de ce, dacă tu ai făcut totul bine, ai făcut tot ce trebuia, ai făcut tot ce ţi s-a cerut, ai fost totuşi lăsat(ă) baltă??
Pentru că te-ai străduit prea mult! Nu ai fost tu însuţi şi ai vrut să creezi ceea ce nu există: o relaţie ca la carte. Dar străduinţele excesive nu doar că sugerează o anumită falsitate, ci şi o anumită disperare, insecuritate, lipsă de încredere. Ai observat că multe persoane, femei şi bărbaţi, resping parteneri ce păreau perfecţi pentru ei, ce păreau buni? Şi par atraşi mai degrabă de parteneri mai puţin potriviţi, chiar „răi”?
Pentru că aceştia din urmă sunt reali, sunt ei înşişi, sunt naturali, încrezători în cine sunt ; aceştia ştiu să ceară ce doresc şi ceea ce ştiu că merită de la o relaţie, nu stau cuminţi făcând mereu celuilalt pe plac. În esenţă, dacă te strădui să fii un partener perfect, ajungi plictisitor pentru persoana iubită! Ceea ce nu înseamnă să nu încerci să fii un partener bun, ci să nu te chinui să fii ceea ce nu eşti, să nu încerci să creezi iluzia perfecţiunii.
De unde se nasc aceste greşeli, presiunile şi străduinţele excesive? Este foarte important să ştii de ce te porţi astfel când începi o relaţie de cuplu sau când începi să te întâlneşti cu un potenţial partener. Totul este legat de teama ta: teama şi insecuritatea, lipsa de încredere în tine. Te temi că nu meriţi să fii iubit, te temi că nu vei fi plăcut şi apreciat aşa cum eşti. Aceasta fie din cauza unor experienţe negative din copilărie (părinţi indiferenţi, lipsă de prieteni etc.), fie din cauza unei relaţii de dragoste sfârşită dureros.
Dar dacă unii te-au tratat cu indiferenţă sau te-au părăsit, aceasta nu înseamnă că eşti „blestemat”, nu înseamnă că aşa va fi cu oricine. TOŢI merităm să fim iubiţi şi există o persoană care ne va iubi pentru fiecare. O relaţie care chiar va fi fericită şi o persoană care chiar te merită este aceea care te va cunoaşte şi iubi aşa cum eşti.
 aseamănă la un moment dat o relaţie cu un preparat culinar delicios.){kind=link}