Te ingrijoreaza ca parinte influenta prietenilor asupra adolescentului? Odata cu varsta adolescentei, este normal ca un tanar sa caute compania si aprecierea celor de aceeasi varsta, care devin modele de referinta extrem de importante. Opinia covarstnicilor devine extrem de importanta pentru adolescent, care va dori sa se integreze intr-un anumit grup si sa fie valorizat in cadrul acelui grup. O etapa importanta in formarea si cristalizarea identitatii unui tanar o reprezinta integrarea intr-un anumit grup, invatarea normelor acelui grup, relationarea cu covarstnicii – dupa care, incet-incet, apare tendinta de indepartare de grup si dezvoltarea autonomiei, a independentei.
Presiunea covarstnicilor asupra adolescentului este deseori un motiv de ingrijorare pentru parinti: cine stie ce poate face adolescentul sub influenta negativa a celorlalti? Parintii pot vedea ca adopta un alt stil de imbracaminte, accesorii ciudate, tunsori excentrice, un limbaj colorat, noi preferinte – toate acestea sub influenta grupului de covarstnici in care adolescentul s-a integrat sau doreste sa fie integrat.
Prietenii si grupul dobandesc o reala influenta – care insa nu este mereu una negativa, desi poate ca parintii nu inteleg unele aspecte excentrice. Aceasta insa nu inseamna ca parintii isi pierd influenta lor asupra adolescentului: totul sta in maniera in care comunica cu acesta (a te baza doar pe autoritate la aceasta varsta a rebeliunii nu este o cale prea adecvata).
Presiunea covarstnicilor asupra adolescentului nu poate fi evitata – si nici nu este un lucru negativ de multe ori. De fapt, in dezvoltarea sa, tanarul trebuie sa treaca prin etapa in care se integreaza intr-un grup si respecta normele acelui grup, pentru ca apoi, spre sfarsitul adolescentei, sa invete sa fie independent, sa reziste presiunilor celor din jur.
O caracteristica a varstei adolescentei este tendinta de razvratire impotriva formelor de autoritate (parinti, scoala); o alta este tendinta si nevoia de a fi acceptat si apreciat de catre covarstnici si integrat intr-un anumit grup de referinta. Chiar si asa-zisii „rebeli”, care doresc sa dovedeasca faptul ca sunt independenti si unici, diferiti de ceilalti, se vor integra frecvent intr-un grup: in general, grupuri marginale, vazute ca fiind nonconformiste. Asadar, adolescentul imbina tendinta de nonconformism (nu doreste sa se conformeze regulilor si normelor sociale impuse de autoritate) cu tendinta de conformism la normele din anumite grupuri de covarstnici.
Pe scurt, adolescentul simte nevoia sa faca parte dintr-un grup anumit de covarstnici – iar pentru a fi integrat si valorizat in grup, el trebuie sa dovedeasca ca este „unul de-al lor”, adoptand insemnele exterioare (stil vestimentar, accesorii, tunsori, piercing etc.), modelele de comportament si normele si valorile acelui grup (oricare ar fi acele valori). Aici apare presiunea covarstnicilor – care poate fi negativa sau pozitiva.
Parintii se grabesc sa judece orice tip de influenta ca fiind negativa, in timp ce aceasta de fapt beneficiaza dezvoltarea tanarului: doar pentru ca adopta unele insemne sau manierisme pe care le gasiti ciudate, aceasta nu inseamna ca adolescentul este negativ influentat! El are nevoie de prieteni si a face parte dintr-un grup este bine pentru el. Atat timp cat presiunea covarstnicilor nu il duce la adoptarea comportamentelor de risc (consum frecvent de alcool, consum de droguri, vandalism, furt, absenteism sau abandon scolar), aceasta este o etapa normala in dezvoltarea identitatii tanarului.
Multe sondaje si studii nu ajuta cu nimic parintii: se mentioneaza extrem de frecvent ca adoptarea unor comportamente de risc, precum consumul de droguri, furtul, abandonul scolar, a fost facuta sub presiunea covarstnicilor: „am facut-o pentru ca ceilalti o faceau”. Insa se exagereaza forta influentei covarstnicilor: un adolescent echilibrat si cu incredere in sine stie prea bine sa gandeasca critic si sa faca o alegere, influenta celorlalti fiind un plus in alegerea sa, insa nu cauza primara a alegerii. Unii adolescenti insa sunt mai vulnerabili, cedeaza mult mai usor influentei celor din jur.
Cine este mai susceptibil de a ceda presiunii covarstnicilor? Aproape fiecare adolescent este supus presiunii covarstnicilor, nevoia de a fi acceptat de cei asemenea fiind una universala. Totusi, exista unii adolescenti mai dispusi sa cedeze influentelor din jur, inclusiv a influentelor negative: cei care nu sunt „populari”, cei cu o incredere in sine scazuta si – atentie, parinti – cei invatati sa asculte si sa se conformeze.
Mai exact, daca v-ati crescut copilul cu un stil excesiv de autoritar: „faci ce iti spun fara intrebari”, nu l-ati invatat sa gandeasca critic, sa isi puna intrebari asupra a ceea ce face si asupra a ceea ce i se cere – ci l-ati invatat sa se conformeze cerintelor celor pe care ii respecta. Iar la varsta adolescentei, tanarul va admira si respecta anumite figuri puternice ale unor covarstnici care sunt apreciati in grup, asadar, va ceda influentei acestora mai usor.
Dupa cum s-a spus, presiunea covarstnicilor asupra adolescentului este o etapa normala: tanarul isi gaseste noi modele in afara familiei si invata sa formeze noi relatii; nimic rau in aceasta, chiar daca, in calitate de parinti, anumite alegeri vi se par ciudate sau respingatoare (carui parinte ii plac hainele, accesoriile, piercingurile, tunsorile si expresiile tinerilor?!). Adolescenta este varsta la care tanarul isi proclama independenta, uneori prin mici rebeliuni, iar parintii trebuie sa distinga intre ceea ce este pur si simplu un teribilism si o excentricitate tipic adolescentina si ceea ce este comportament de risc.
Ce puteti face daca presiunea covarstnicilor asupra adolescentului este clar una negativa, influentandu-l spre comportamente de risc? A ii interzice pur si simplu sa se mai vada cu prietenii nu functioneaza prea des – impunandu-i si interzicandu-i, ii starniti spiritul de rebeliune! Amintiti-va ca, desi influenta prietenilor este una majora la varsta sa, inca aveti si voi o influenta considerabila asupra sa. Astfel ca vorbiti-i si explicati-i in detaliu temerile voastre – nu ii criticati direct prietenii, ci concentrati-va asupra comportamentelor de risc posibile ce va ingrijoreaza.
Aratati-i ca va intereseaza cu adevarat si opinia sa, intrebati-l despre ceea ce face cu prietenii, intrebati-l despre parerea sa asupra acestora. Cu cat ii aratati unui adolescent ca il considerati destul de matur incat sa nu faca unele greseli de care va temeti, cu atat acesta va fi mai responsabil. Nu uitati si de limite: adolescentul are nevoie de o libertate mai mare, insa aceasta in nici un caz nu inseamna libertate completa!
