Intr-o lume in care poluarea, defrisarile intensive si lipsa unei viziuni globale in raport cu mediul sunt din ce in ce mai evidente, acoperisurile verzi pot fi acel mic prim pas catre o lume mai curata, mai frumoasa si mai putin monotona.
Cu toate ca par, mai degraba, integrate in art-nouveau, aceste tipuri de acoperisuri speciale si naturale exista inca din cele mai vechi timpuri, prima referinta istorica fiind cea legata de constructiile piramidale din piatra, din Mesopotamia, care erau acoperite de adevarate gradini la inaltime, urmate de constructiile din secolul al XIII-lea, din Franta, si de acoperisurile caselor din Norvegia care erau tapetate cu verdeata pentru a se asigura izolatia termica.
Intre 1933 si 1936, in Statele Unite, deasupra Faimosului Centru Rockefeller, din New York, au fost instalate provizoriu cinci gradini verzi,care continua sa existe si in zilele noastre.
Acoperisurile verzi sunt, de fapt, clasicele acoperisuri ale cladirilor care sunt acoperite partial sau integral cu vegetatie, un mediu de crestere suprapus peste o membrana impermeabila si sisteme de irigare si scurgere. Se foloseste termenul de “verde” pentru a sublinia natura ecologista a conceptului si nu pentru ca se folosesc tigle verzi.
Cunoscute si sub denumirea de “acoperisuri vii”, acestea pot fi deosebit de utile pentru o cladire, prin simplul fapt ca ofera protectie prin absorbirea apei de ploaie, scad temperatura generala a oraselor si asigura izolatia termica. Intr-un studiu din 2005 se arata ca, prin folosirea acestor tipuri speciale de acoperisuri, fiecare cladire poate reduce considerabil consumul de energie in perioada rece.
Cate tipuri de acoperisuri verzi exista?
Exista doua tipuri de “acoperisuri vii”, cele intensive, care sunt, in general, mai groase si care pot sustine o varietate foarte mare de tipuri de plante, dar care sunt mai grele si necesita o ingrijire mai amanuntita, acoperisurile semi-intensive si cele extensive, care sunt alcatuite dintr-un strat mai subtire de vegetatie si, deci, mult mai usoare ca greutate decat cele intensive.
Gradinile de acoperis traditionale, care necesita o cantitate rezonabila de sol pentru a creste plante de dimensiuni mai mari sau chiar peluze, sunt considerate ca fiind intensive pentru ca necesita destul de multa munca in ceea ce priveste intretinerea si irigarea lor.
Acoperisurile verzi de tip intensiv sunt foarte asemanatoare cu o gradina cu acces usor, in care se pot gasi, de la patrunjel si marar, la copaci de mici dimensiuni si chiar tufisuri. Acoperisurile extensive, spre deosebire de cele intensive, sunt special concepute pentru a se intretine singure, ele necesitand o minima ingrijre, o data pe an, prin aplicarea unui ingrasamant. In acest caz, se poate folosi un strat mult mai subtire de sol, iar printre plantele cele mai potrivite se numara, in functie de clima, de la cactusi si iarba la muschi.
Beneficiile folosirii acoperisurilor verzi:
Pe langa beneficiile evidente, precum izolatia termica foarte eficienta si scaderea consumului de energie, studiile recente atesta ca pot reduce nivelurile poluantilor si ale metalelor grele din apa de ploaie, pot sa filtreze dioxidul de carbon din aer, contribuind astfel la diminuarea riscului aparitiei astmului, sa izoleze fonic, prin intermediul solului carereduce frecventele joase si prin intermediul plantelor, pe cele inalte.
Pe langa toate acestea, “acoperisurile vii”sunt extrem de avantajoase, pe termen lung, din punct de vedere financiar, prin cresterea duratei de viata a acoperisului si prin cresterea valorii imobiliare a cladirii in sine.
Trebuie avut in vedere ca, pe langa plantele decorative, pe aceste tipuri speciale de acoperisuri se pot planta chiar si legume pentru consumul dumneavoastra personal, daca aveti suficient de mult timp si rabdare. In acest fel, va puteti transforma acoperisul intr-o adevarata gradina demna de invidiat, fara prea mare efort. Acoperisurile verziasigura si un habitat pentru diferite specii de insecte (fluturi, albine, bondari) si pasari care, in mod normal, in oras, ar fi avut un mediu natural, propice dezvoltarii, limitat.
Dezavantajele “acoperisurilor vii”:
Cel mai mare dezavantaj in cazul acestor tipuri speciale de acoperis este reprezentat de costurile initiale destul de ridicate care pot sa varieze in functie de zona geografica a cladirilor. Amplasarea acestora intr-o zona seismica necesita, categoric, o investitie mai mare, ca si in cazul acoperisurilor vechi, neconsolidate care nu pot suporta greutatea “gradinii aeriene”.
In functie de tipurile de acoperisuri verzi alese, trebuie luate in considerare si costurile de intretinere care pot varia foarte mult, in functie de complexitatea plantelor, de gradul de performanta al sistemelor de irigare si de calitatea membranei impermeabile folosite sub stratul de sol. Este important de luat in seama si folosirea unui strat izolator care sa nu permita patrunderea radacinilor prin tavan, eveniment care poate fi evitat destul de usor prin stabilirea unor distante corespunzatoare intre arbusti, daca este cazul.
Daca doriti sa respirati un aer mai putin poluat sau sa aveti propria gradina suspendata, un fel de parc privat, sau pur si simplu simtiti nevoia sa colorati uriasii din beton care ne inconjoara pentru a va imbunatati calitatea vietii, cea mai buna alegere o reprezinta aceste adevarate pete de culoare ale aglomerarilor urbane – acoperisurile verzi.
