Ați auzit și voi de rivalitatea între frați, dar nu știți prea bine cu ce se mănâncă pe pâine? Vă pregătiți pentru un al doilea pui de om, dar nu știți cum o să reacționeze primul? Sunteți îngrijorați că primul copil ar putea să devină gelos pe frățiorul sau surioara lui? Nu, nu sunteți paranoici și nici nu vorbim de paranoia părintească. Vorbim despre relația cu primul copil când apare al doilea. Vorbim și despre relația dintre ei – cum vă doriți să fie pe viitor și care e fundația pe care trebuie s-o clădim în prezent.
Nu știu cum sunteți voi, dar pe mine m-a speriat puțin subiectul ăsta. Pentru că am văzut și am auzit multe povești horror. Oameni care nici la 50 de ani nu se înțeleg cu frații lor pentru cine știe ce prostii și imagini dobândite în copilărie. Oameni care atunci când spun „frate” sau „soră” au privirea aia de animal hăituit care abia așteaptă să muște. Oameni care nu vorbesc despre familie cu dragoste, ci cu dușmănie. Oameni nefericiți. Eu, unul, nu vreau ca ai mei copii să crească așa. Vreau ca ei să se raporteze la familie ca acasă. Adică să se simtă iubiți și în siguranță.
Cum începe povestea și care-i treaba cu rivalitatea între frați
Deși mulți copii sunt norocoși și în timp devin cei mai buni prieteni cu frații sau surorile lor, se întâmplă des ca frații să se certe între ei. Se întâmplă încă și mai des ca ei să aibă o relație foarte complicată. Exact ca un cuplu trecut prin multe. Adică să alterneze momentele de prietenie profundă cu mici certuri. Așa sunt majoritatea prietenilor mei. Se ceartă din când în când, dar se întorc mereu la familie când au nevoie de înțelegere. Sau când familia are nevoie de ei. Astea sunt relațiile normale. Dar, așa cum am spus mai sus, am văzut și alt fel de relații între frați. Relații care m-au îngrozit. Rivalitatea între frați dusă la un nivel nefiresc. Așa că am citit și am întrebat în stânga și în dreapta și am căutat răspunsuri.
Când începe rivalitatea între frați?
Se pare că rivalitatea dintre frați începe chiar înainte ca cel de-al doilea copil să se nască. Și continuă pe măsură ce copiii cresc și încep să intre în competiție pentru orice vine de la părinți și nu numai. Adică pentru aproape orice, de la jucării și până la atenție. Pe măsură ce copiii ajung in diferite stadii de dezvoltare, nevoile lor, care evoluează și ele, pot să-i afecteze dacă nu sunt satisfăcute. Și mai rău, aceste nevoi, dar și frustrările create de diferențele dintre așteptările copiilor și realitate pot afecta grav modul în care un copil se raportează la celălalt. Mai ales primul copil, la al doilea.
Cum, unde, de ce?
De fiecare dată când văd comportamente dușmănoase sau chiar agresive între frați îmi pun întrebările astea. Cum, unde și de ce au început să apară sentimentele de rivalitate sau chiar de dușmănie între frați? Ce declanșează apariția agresivității?
Unul dintre răspunsuri pare să fie faptul că nevoile, nivelul de anxietate și identitatea copiilor evoluează odată cu ei și toate aceste lucruri ajung să afecteze relațiile dintre frați. De aceea este foarte important ca părinții să creeze un mediu sănătos, echilibrat și plin de iubire pentru amândoi. De exemplu, copiii mici își protejează în mod firesc jucăriile și învață să-și afirme voința, lucru pe care îl vor face la fiecare pas. Deci, dacă fratele sau sora (chiar bebeluș fiind) are obiceiul de a-i lua jucăriile la această vârstă (adică la 2 – 5 ani), copilul mai mare poate reacționa agresiv. De câte ori n-ați auzit și voi expresia „îmi strica toate jucăriile”, la un frate mai mare?
Copiii sunt diferiți, chiar dacă sunt frați
Și temperamentele, stările de spirit și personalitățile diferite ale copiilor pot cauza apariția conflictelor. De exemplu, un copil timid și unul mai activ pot avea dificultăți în a se înțelege și a-și accepta personalitățile. Aici părinții au un rol în plus. Acela de a-i învăța pe cei mici că dragostea înseamnă și acceptare și înțelegere.
Gelozia copilului mai mare apare ca un sentiment firesc dacă părinții și copilul nu comunică perfect. Și cum oamenii nu sunt ființe perfecte, nici măcar după ce devin părinți, copilul mai mare se poate simți uitat, ignorat sau chiar abandonat la apariția celui mai mic sau chiar în timpul sarcinii. Dar și entuziasmul părinților este firesc, deci cum le împăcăm? Răspunsul s-ar putea să fie mai simplu decât ați crede: comunicare și implicare. Pentru că e important ca primul copil să se simtă implicat, să-și dea seama că și părerea lui contează, că și el are un cuvânt de spus. Un copil implicat în decizii va lua în serios rolul de frate (sau soră) mai mare, va îndrăgi bebelușul și va fi mai atent la nevoile acestuia.
Am citit foarte mult și am observat foarte multe lucruri când vine vorba de relația cu primul copil când apare al doilea, dar și de relația dintre cei doi. Iar eu cred că fundația, baza acestor relații trebuie să fie dragostea, comunicarea și înțelegerea. Dar tare-ș curios ce alte păreri mai există…
Cum a fost la noi în familie?
Roxana, cel mai mic membru al familiei noastre, e încă „nouă” :)). Este puțin cam devreme să pot trage concluzii. Dar, pot spune ce am observat până acum.
Momentan, Lorin este super încântat că are o surioară mai mică și este foarte implicat. Este curios, vrea să ajute cu tot ce poate, orice avem nevoie ne aduce, nu lipsește mai niciodată de băița surioarei lui și asistă cam la tot. Cât va dura acest comportament, nu pot să spun. Dar, știu să împărtășesc cu voi abordarea noastră: atunci când i-am povestit că urmează să se nască surioara lui, l-am implicat cât mai mult. I-am cerut părerea, l-am întrebat dacă i-ar plăcea să o implicăm în activitățile noastre, dacă ar fi încântat să o învețe diverse lucruri, ș.a.m.d.
Ceea ce fac eu și vă sfătuiesc și pe voi să faceți, este să vă faceți timp pentru ambii copii, astfel încât niciunul să nu se simtă neglijat.
O carte, în format PDF, pe acest subiect, puteți găsi aici.
Voi ce sfaturi aveți și cum credeți că poate fi evitată rivalitatea între frați?
