Parinti, invatati de la copii ca puterea se afla, de fapt, in capacitatea voastra de a va arata vulnerabilitatea. Probabil ca, pana acum, v-ati facut o idee destul de clara despre cum sunt oamenii in general, despre faptul ca isi ascund o viata slabiciunile, nestiind de fapt ca tocmai aceste slabiciuni, temeri, sunt ceea ce ii face diferiti de ceilalti, ceea ce ii face unici.
Invatati de la copii, acesti pui de oameni, care, pe cat de vulnerabili par, pe atat de puternici sunt, poate din cauza inconstientei specifice varstei, poate din cauza faptului ca nu stiu sa distinga binele de rau, poate ca nu vor sa stie asta pentru ca le place la fel de bine sa se joace cu amandoua…si nu se tem de rau, si nu plang dupa bine, doar se bucura de ceea ce au pe moment, indiferent de natura sa!
Si, din pacate, cresc…si totul in jurul lor devine atat de haotic, fiind bombardati cu informatii si explicatii si pedepse si interdictii din toate partile…si ceea ce e cel mai ironic este faptul ca cei care ar trebui sa le fie modele sunt doar niste oameni mari care fac alegeri gresite, dar care cred ca detin controlul, repetandu-le mereu aceeasi replica stearsa si lipsita de motivatie pozitiva: “Sa nu faci niciodata asa!”.
Invatati de la copii cum este sa fii atat de dezorientat pe masura ce cresti, intrucat toate interdictiile iti refuza dreptul de a experimenta, de a gresi, si astfel, dreptul de a te cunoaste pe tine insuti, de a-ti cunoaste slabiciunile, temerile, de a-ti cunoaste puterea ce sta in vulnerabilitatea ta. Si e trist sa ajungeti la o anumita varsta si sa iti adresezi aceeasi intrebare care era titlul unei compuneri din clasa a V-a: “Cine sunt eu?”.
Invatati de la copiii care se imbraca cu hainele celor mari si se imagineaza adulti si isi doresc atat de mult sa treaca timpul si sa fie ei cei impunatori, cei care par a detine intreaga putere a universului: sa fie ei cei care pot sa conduca masina, sa mearga neinsotiti sa exploreze teritorii ce se afla mai departe de casa, cei care pot sa cumpere orice isi doresc, sa manance toata ziua numai dulciuri, si pe care oricine ii asculta atunci cand au ceva de zis.
Si acum, uitati-va la voi insiva, dorindu-va exact contrariul: sa fiti din nou copii, lipsiti de griji, de responsabilitati, de dezamagiri, de batalii pierdute cu viata…va doriti sa nu va fie teama sau rusine sa aratati niciun moment in care sunteti vulnerabili. Invatati de la copii sa pretuiti si sa va dezvoltati de acea libertate in gandire pe care ati abandonat-o pe parcursul procesului de maturizare.
Invatati de la copii, care, cand nu pot ajunge undeva, tot ce trebuie sa faca este sa inchida ochii si sa isi imagineze ca zboara spre acel loc; cand nu reusesc ceva, sunt atat de ambitiosi si inventivi, incat descopera o noua metoda pentru a avea succes; cand se lovesc, nici nu au timp sa simta durerea si nu le este frica sa planga cand se simt nedreptatiti; daca sunt diferiti de ceilalti copii, nu se critica pe ei insisi atat de mult, ci incearca sa isi mute atentia spre alte calitati care ii definesc pentru a le arata celorlalti ca sunt destul de buni pentru a se juca cu ei.
Si sunt puternici, pentru ca puterea sta in vulnerabilitate, si a-ti picta vulnerabilitatea pe chip inseamna a arata lumii cine esti tu in realitate, inseamna a gandi liber si a actiona fara a fi constrans de normele sociale impuse de catre societatea in care traiesti.
Nu exista un bine si un rau universal ale caror definitii sa fie un adevar general valabil… raul tau poate fi perceput ca fiind bine de catre altcineva, si vice-versa. Invatati de la copii sa nu va mai cenzurati gandurile si apoi, sa actionati in directia spre care ele va ghideaza, chiar daca uneori par stupide, si astfel, riscati sa ajungeti intr-o pozitie extrem de vulnerabila…pentru ca cei care par puternici sunt cei mai vulnerabili, in timp ce, cei cu adevarat puternici sunt cei care-si arata vulnerabilitatea.
