Iedera este o planta cataratoare foarte populara, putand fi vazuta pe peretii multor case. Dar ea poate fi cultivata si in apartamente si se remarca prin faptul ca are un proces de crestere foarte rapid si o durata de viata foarte mare. Se prezinta in numeroase specii si varietati, iar frunzele sale difera de la o specie la alta: au trei sau cinci lobi si dimenisuni cuprinse intre 20 de mm si 10 cm si se pot prezenta in mai multe culori, de la verde la auriu, galben sau gri. Tulpinile sale dezvolta radacini aeriene, care o ajuta sa se prinda de suportul care trebuie sa ii fie asigurat. In interiorul casei ea poate fi crescuta in mai multe moduri: in cosulete suspendate, pe tulpini de trestie sau pe spalieri.
Iedera crescuta in exterior se dezvolta foarte rapid atunci cand este lasata sa creasca pe un perete sau pe un gard. Atunci cand ajunge la finalul drumului ascendent, acel moment este de fapt perioada cand incepe sa se maturizeze. Tulpinile se indreapta, frunzele nu mai cresc mai mult decat au facut-o si incepe sa infloreasca, lucruri care in casa nu se vor intampla.
Hibrizii obtinuti de la iedera care pot fi cultivati in casa se gasesc in numar destul de mare. “Glacier” are niste frunze cu trei lobi, cu pete gri spre verde, argintiu si crem. “Sagittifolia”are frunze cu lobul central in forma de sageata, iar “Ivalace” are frunze ondulate pe margini si un aspect ca de dantela. Specia Hedera canariensis este mai potrivita intr-un apartament decat afara, pentru ca este sensibila la frig.
Are niste frunze mari, de 15 cm, lucioase si cu dungi verde deschis, in timp ce tulpinile sunt rosiatice. Hedera helix este poate cea mai intalnita specie, fiind raspandita in padurile din intreaga Europa. Nu este o planta mare, ajunge la o inaltime maxima de 30 de cm, are un aspect de tufa si frunze verde inchis cu puncte argintii, lucioase si de aproximativ 10 cm lungime. S-au obtinut varietati mai mici de la ea, potrivite pentru cultivarea in apartamente.
Iedera trebuie cultivata in apartament intr-un substrat pe baza de pamant sau pe baza de muschi de turba. La o perioada de doi sau trei ani ea trebuie replantata, iar intre acesti ani trebuie doar inlocuit substratul de deasupra cu unul nou. Este necesar sa fie mutata in ghivece de dimensiuni mai mari atunci cand radacinile incep sa iasa prin orificiile de scurgere ale ghivecelor, iar cand se extinde prea mult, taiati jumatate din tulpini.
Are nevoie de multa lumina, iar speciile cu frunze vargate pot sta chiar si la soare, dar un timp scurt. Nu ii plac temperaturile mari – ideala este de 10º C, iar vara poate suporta pana la 18º C. In cazul in care se face mai cald, umiditatea trebuie sa creasca. Orice temperatura ar fi, frunzele trebuie stropite cu apa de doua ori pe saptamana, iar cantitatea de apa cu care se uda trebuie sa fie moderata, astfel incat pamantul de la suprafata sa aiba timp sa se usuce pana la urmatoarea udare.
Primavara si iarna, iedera are nevoie de un ingrasamant lichid standard, care sa fie diluat cu apa si administrat de doua ori pe luna. Toamna si iarna, daca temperatura scade cu cateva grade sub 10, se adapteaza la aceste conditii, dar se dezvolta mai greu. Si in aceste perioade are nevoie de multa lumina, pentru ca aceasta va determina colorarea frunzelor, dar si dezvoltarea corespunzatoare a intregii plante. Acum trebuie udata mai putin si nu trebuie sa stea intr-un aer uscat, iar daca vi se pare ca este prea cald pentru ea, stropiti frunzele cu apa ori de cate ori este nevoie.
Inmultirea plantei de apartament iedera se face prin butasi, care se preleveaza primavara sau la inceputul verii din varful tulpinilor. Butasii trebuie sa fie lungi de 10 cm si sa fie plantati cate trei sau patru in ghivece mici, cam de 8 cm, intr-un substrat alcatuit din cantitati egale de pamant si nisip.
Ideal ar fi ca butasii sa stea intr-o ladita speciala pentru inmultire, care sa fie pusa la o temepratura de 15º-18º C, undeva unde e umed si lumina indirecta. Radacinile apar dupa doua saptamani, iar butasii trebuie transferati in alte recipiente separate si “hraniti” cu ingrasaminte lichide o data pe saptamana. Cand incep sa iasa radacinile pe afara, se muta fiecare planta intr-un ghiveci separat si tratate ca plante mature. Butasii pot fi pusi si in apa in cazul in care nu aveti substratul necesar la indemana.
Iedera este supusa la mai multe pericole, venite atat din partea cultivatorilor, cat si din partea bolilor si dauantorilor. Aerul uscat determina aparitia paianjenului rosu, care poate fi anihilat printr-un acaricid si prin stropirea de sus a plantei cu apa o data sau de doua pe saptamana. Pe vlastarele tinere apar deseori afide, care mor la contacul cu un insecticid pe baza de pojarnita.
Apoi, tripsidele isi pot face aparitia, lasand pe frunze pete cenusii – se elimina printr-un insecticid, dar partile afectate trebuie indepartate si aruncate. Sunt sanse mari sa se impiedice aparitia unor paraziti prin administrarea plantei cu un insecticid sistemic in lunile martie, iunie si septembrie. Cultivatorul ii poate provoca suferinte plantei daca o lasa intr-un loc uscat sau la soare – frunzele se vor ofili. Mai mult, daca nu este udata suficient se dezvolta ciudat, iar frunzele, in special cele tinere, se vor usca.
